Maria Salomea Skłodowska-Curie s-a născut pe 7 noiembrie 1867 la Varșovia. A primit educație generală în școli locale și formare științifică de la tatăl ei, un profesor care ţinea prelegeri de matematică şi fizică. Întrucât universităţile nu erau accesibile femeilor în acele timpuri, a studiat clandestin la "Universitatea zburătoare" din Varșovia, o rețea educațională secretă, ale cărei cursuri se țineau în locuri mereu schimbate din oraş, pentru a împiedica autoritățile ruse să-i aresteze pe profesori și pe studenți.
În 1891, a urmat-o pe sora ei mai mare, Bronisława, pentru a studia la Paris. A obţinut la Sorbona două licențe - una în matematică și una în fizică, ziua studiind și noaptea dând meditații pentru a-și putea plăti şcoala.
Trei ani mai târziu, l-a cunoscut pe partenerul ei de cercetare și viitor soț, Pierre Curie, care la vremea respectivă era asistent universitar la Facultatea de Fizică și Chimie. S-au căsătorit în 1895, iar Maria și-a schimbat numele în Marie Skłodowska-Curie.
La Paris, familia Curie și-a început pionieratul în munca legată de razele invizibile de uraniu - fenomen recent descoperit de Henri Becquerel. În timpul studiilor, au descoperit un nou element chimic - poloniu (numit astfel după țara natală a Mariei).
Munca de cercetare a familiei Curie a implicat multe riscuri pentru sănătate, pe care ei nu le-au înțeles în acel moment. Au început să se simtă rău și extenuați fizic, simptome recunoscute astăzi pentru otrăvirea prin iradiere.
În 1903, Marie și Pierre Curie au primit Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu Henri Becquerel, pentru munca lor colectivă în domeniul radioactivității. În același an, Marie a obţinut doctoratul în fizică.
În 1906, Pierre Curie a murit, lovit pe stradă de un cal și o mașină. Marie i-a luat locul ca profesor universitar de fizică la Facultatea de Științe, fiind prima femeie care a deținut această funcție. A fost numită director al Laboratorului "Curie" din Institutul pentru Radiu al Universității din Paris, înființat în 1914.
Determinarea și eforturile sale remarcabile au dus la un al doilea Premiu Nobel, în 1911, de această dată în Chimie, pentru crearea unui mod de măsurare a radioactivității. La puţin timp după aceea, Sorbona a construit primul institut de radiu cu două laboratoare; unul pentru studiul radioactivității sub conducerea lui Marie Curie și celălalt pentru cercetarea biologică a tratării cancerului.
A primit multe premii și titluri onorifice de la universități din întreaga lume.
A murit într-un sanatoriu francez, pe 4 iulie 1934, la vârsta de 66 de ani, de anemie aplastică - o afecțiune rară, în care corpul nu mai produce suficiente celule roșii. Boala a fost atribuită expunerii la radiații, pe parcursul cercetării științifice.
