Pierre de Ronsard, unul dintre cei mai mari poeți ai Renașterii franceze, s-a născut pe 11 septembrie 1524, la Couture-sur-Loir, Franța. A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera "Discours de la misère de ce temps".
Sosit la Paris în 1547, Pierre de Ronsard a creat o școală poetică, "Pleiada", gruparea de șapte poeți care aveau ca model creațiile Antichității și care au contribuit în mod substanțial la afirmarea și cultivarea limbii franceze. A fost influențat de Horatiu în ode și de Petrarca în sonetele către Casandra, Maria și Elena, grupate sub titlul "Iubirile", în care sentimentul erotic se exprimă cu finețe, în forme originale.
În opera sa, tema cea mai frecventă este cea a trecerii timpului, îmbinând motivul sorții schimbătoare ("fortuna labilis") cu acela al trăirii clipei ("carpe diem"). S-a stins din viață pe 28 decembrie 1585.
