Compozitorul italian Pietro Alessandro Gaspare Scarlatti s-a născut pe 2 mai 1660, la Palermo.
A debutat la Roma, în anul 1679, cu "Errore inocente ovveri di equivoci nel sembine", repurtând un mare succes, după care a fost numit maestru de cor al Reginei Christina a Suediei. Din 1684, a fost maestru de cor la Napoli şi Roma. În 1708, s-a stabilit definitiv la Napoli, ca director al Conservatorului "Sant Onofrio" şi a scris opere, atât pentru Napoli, cât şi pentru Roma.
Contribuţia lui Scarlatti la dezvoltarea muzicii culte constă în importanţa pe care o acordă armoniei, în cristalizarea şi perfecţionarea trăsăturilor specifice genului de operă. De-a lungul carierei a compus peste o sută de opere, dintre care amintim: "Rosoura", "Statira", "Pirro e Demetrio", "Mitridate Eupatore", "Marco Attilio Regolo", precum şi simfonii, serenade, cantate, oratorii, madrigale, psalmi, motete, mise.
Alessandro Scarlatti a fost maestru al contrapunctului, precursor al simfoniei clasice, un novator al operei, supranumit de contemporanii săi "Orfeul Italiei". Este adesea considerat fondatorul școlii napolitane, deși nu a fost decât cel mai ilustru reprezentant al acesteia: contribuția, originalitatea și influența sa au fost esențiale, precum și de durată, atât în Italia, cât și în Europa.
Cunoscut în special pentru operele sale, Scarlatti a adus la maximă dezvoltare tradiția dramatică italiană, începută de Monteverdi la începutul secolului al XVII-lea și continuată de Cesti, Cavalli, Carissimi, Legrenzi și Stradella. în toată Europa. A fost, de asemenea, inventatorul uverturii italiene în trei mișcări (care a avut cea mai mare importanță în dezvoltarea simfoniei), al sonatei în patru părți (precursorul cvartetului de coarde modern) și al tehnicii de dezvoltare motivică. A fost un model pentru teatrul muzical al timpului său, așa cum este evocat de lucrările italiene ale lui Händel, profund influențate de muzica sa de teatru. Eclectic, Scarlatti a lucrat la toate celelalte genuri comune ale vremii sale, de la sonată la concerto grosso, de la motet la mesă, de la oratoriu la cantată, aceasta din urmă fiind un gen în care a fost un maestru incontestabil.
A încetat din viaţă la 24 octombrie 1725, la Napoli.
