După ce, săptămâna trecută, viceprimarul Nicuşor Ciumacenco a anunţat că Galaţiul are, în sfârşit, un parc special amenajat pentru câini, ieri am mers la faţa locului pentru a vedea minunea.
Deşi era de aşteptat ca parcul respectiv – amplasat pe Faleza Inferioară, în dreptul sculpturii „Fructul Soarelui – să fie deja plin cu câini care aleargă liberi, fără lesă şi botniţă (obligatorii în parcurile „normale” ale oraşului), realitatea mi-a întrecut toate aşteptările. Asta, şi pentru că ştirea de presă anunţa că parcul deja a fost amenajat: „din această toamnă, iubitorii animalelor au la dispoziţie un prim parc special amenajat. Acesta este amplasat pe Faleza Inferioară a Dunării, are 1.200 mp şi este înconjurat de 110 metri liniari de plasă special destinată parcurilor pentru căţei. Lucrarea a fost executată prin forţe proprii de către instituţii din subordinea Consiliului Local, valoarea totală fiind de aproximativ 3.400 lei (manoperă + materiale)”.
Din păcate, la cum arată parcul de pe Faleza Inferioară, ai spune că vorbim despre un parc pentru … naivii care cred că acolo s-ar putea plimba câinii şi nu despre un parc amenajat pentru respectivele patrupede. Şi acest lucru, deoarece obiectivul respectiv are mai multe hibe, pe care le vom numi, elegant, „curiozităţi”.
În primul rând, parcul arată mai degrabă ca un ţarc. Gardul firav, de plasă, cu o înălţime de 30-40 de centimetri, ar putea fi sărit cu uşurinţă de câini de talie medie şi mare, deci pechinezii s-ar simţi în siguranţă în incintă. Din păcate, stăpânii lor nu ar putea sta chiar liniştiţi, căci presupusul parc pentru câini nu este în totalitate împrejmuit, ci doar pe trei laturi. Cea de-a patra latură a gardului lipseşte (în locul ei aflându-se un mal de pământ ridicat, precum un mic dig de protecţie). Aşadar, din acest punct de vedere, câinii lăsaţi liberi în parc ar putea ieşi de acolo la fel de uşor precum ar putea intra în incintă şi câinii vagabonzi de pe Faleză… O altă problemă a parcului ar fi lipsa… unei intrări. Aţi auzit bine, parcul nu are o poartă anume, deci pentru a lăsa un câine acolo ar trebui ca stăpânul să îl ia în braţe şi să „sară pârleazul”. Totuşi, lipsa unei porţi de intrare ar putea fi explicată şi prin absenţa unei laturi a gardului – s-o fi intrând pe acolo?
Se remarcă şi lipsa oricărui semn care indice speciala destinaţie a parcului, dar şi lipsa oricăror coşuri de gunoi în care stăpânii câinilor ar putea depozita mizeria strânsă după animale. Ar mai fi de spus că nici căile de acces până la parc nu sunt extrem de uşoare. Pentru a-ţi aduce câinele aici, ar trebui să cobori, pe Faleză, pe la scările de la Elice. O altă rută ar fi pe scările abrupte, neîngrijite şi înguste care coboară de la „Fructul Soarelui”. Ultima variantă de traseu ar putea fi o adevărată provocare pentru o persoană care ţine în lesă un câine, având în vedere că pe unele locuri, balustrada de protecţie a treptelor nici nu există!
În rest, parcul special amenajat pentru câini este foarte frumos.
Foto: Sorin Pană
