* Cât timp sala a fost în paragină aveam echipe de cupe europene, însă, după ce obiectivul a fost redeschis, sporturile gălăţene au căzut în mediocritate
Potrivit sondajului demarat de către cotidianul nostru la începutul lunii februarie, gălăţenii consideră că renovarea Sălii Sporturilor este unul dintre cele mai bune lucruri întâmplate la Galaţi în ultimii ani. Motiv pentru care, cu un procent de 8,9 la sută din totalul voturilor exprimate de către cititori, evenimentul s-a clasat pe locul cinci din zece. Dincolo de bucuria perfect legitimă a gălăţenilor că şi-au recuperat Sala Sporturilor, trebuie spus că obiectivul cu pricina a fost lăsat în paragină mai bine de 12 ani, repunerea lui în funcţiune fiind mai degrabă o chestiune firească, decât o măreaţă realizare.
Coşmarul de 12 ani
Sala Sporturilor, dată în folosinţă în august 1973, a fost închisă competiţiilor sportive, în 2000, din cauza pericolului de prăbuşire cauzat de tasare. La închiderea ei, sala, aflată atunci în administrarea Ministerului Sporturilor, a intrat în proces de consolidare şi modernizare. Firma care a câştigat licitaţia, Unicom S.A., ar fi trebuit să finalizeze lucrarea în doi ani, dar termenul a mai fost prelungit cu un an, din lipsa fondurilor. Potrivit informaţiilor publicate de „Viaţa Liberă” în 2008, până în 2003 se investiseră deja 30 de miliarde de lei vechi (trei milioane de lei noi n.a.), dar costurile totale estimate erau duble - de şase milioane de lei.
În primăvara lui 2005, Sala Sporturilor a fost trecută în administrarea Consiliului Local Galaţi şi abia cinci ani mai târziu, pe 27 decembrie 2010, Compania Naţională de Investiţii (CNI) a publicat pe e-licitatie.ro anunţul privind licitaţia aferentă lucrărilor. Costul se ridica la 5.610.183 lei (fără TVA), din care contribuţia Primăriei de 780.000 de lei – fără TVA. Lucrările au început pe 16 martie 2011 şi, deşi termenul de finalizare al lucrărilor era decembrie 2012, Polivalenta s-a deschis abia în octombrie 2013, din cauza unor „neconcordanţe în ceea ce priveşte contractul cu firma ce se ocupă de reabilitare”, cum spunea în 2012 city-managerul Florin Popa, şi „din cauza unor lucrări neprevăzute, precum şi a timpului friguros de iarnă, nefavorabil derulării lucrărilor de execuţie”, după cum suna explicaţia CNI.
Avem unde, dar n-avem cu cine
Redeschiderea Sălii Sporturilor s-a făcut cu stângul pentru sportul gălăţean. Meciul inaugural, de pe 5 octombrie 2013, între echipa feminină de baschet Phoenix Galaţi şi Rapid Bucureşti, a fost pierdut de gălăţence. În toată perioada cât Polivalenta a fost închisă, am avut echipe sportive de nivel european. Galaţiul se putea mândri atunci cu fosta echipă de handbal fete Oţelul (actualmente Danubius) care juca în Cupele Europene, dar şi cu fosta echipă de volei CSU Metal, desfiinţată acum, multiplă campioană care a jucat în Liga Campionilor. Astăzi, avem Sală care permite disputarea competiţiilor internaţionale, cel puţin la un anumit nivel, dar parcă e un blestem: nu mai avem echipe de nivel internaţional. Avem, ce-i drept, echipe în prima ligă, echipa de baschet fete Phoenix, echipa de volei băieţi Arcada şi Futsal United.
Lipsuri ale proiectului
Renovarea Sălii a fost făcută după proiectul din momentul construcţiei, astfel încât centrala termică, chiar dacă este nouă, este după modelul vechi, bazinul de refacere pentru sportivi nu are scurgere, la fel cum nu avea nici în 1973, iar neoanele folosite sunt la aceeaşi capacitate ca atunci. De altfel, tocmai calitatea iluminării ar fi piedica pentru care Sala nu poate susţine dispute pentru Liga Campionilor. În concluzie, am ajuns să marcăm ca o mare realizare reabilitarea unui obiectiv vechi, în loc să ne bucurăm de realizarea unor obiective noi, asta indicând faptul că, la Galaţi, nu s-a investit mai nimic după ’90. Proiectele municipalităţii au fost puţine, iar cele care au fost s-au întins pe ani de zile, încât mai mult au înghiţit bani, fără vreun rezultat viabil, un exemplu fiind Parcul Industrial, care nu e gata nici după 13 ani.
Următorul articol din campania noastră este dedicat problemei câinilor comunitari, care, potrivit sondajului de opinie, s-a clasat pe locul patru al celor mai proaste lucruri din Galaţi.
