Au defilat sau nu de 1 Mai? - aceasta a fost întrebarea la care i-am provocat să răspundă pe mai-marii Galaţiului:
Nicolae Bacalbaşa, preşedintele CJ (în '89, medic la Spitalul Judeţean): "Am reuşit să mă fofilez întotdeauna de la defilări. Ce pot spune din copilărie este că am rămas cu trauma difuzoarelor care răsunau în Constanţa. Era o perioadă îngrozitoare! După 1964, lucrurile au căpătat o altă turnură, erau luate mai uşor şi se punea accent pe venirea primăverii grefată pe alte semnificaţii. În ceea ce priveşte ziua de 1 mai 1989, nimeni nu bănuia ce va fi în iarna aceluiaşi an…".
Tania Bogdan, vicepreşedinte CJ (în '89, directoarea Liceului Cuza): "Defilările m-au marcat în copilărie. Eram elevă la Liceul de Muzică şi ne puneau să defilăm ore în şir cu cutiile instrumentelor muzicale în mână. Eu aveam o cutie de vioară, dar aveam colegi care cărau cutii grele de fagot. N-am înţeles niciodată de ce nu defilam cu instrumentele, ci cu acele cutii. Când am crescut, eram îmbrăcate în nişte rochiţe cu mânecă scurtă, pe un frig îngrozitor, şi fluturam nişte eşarfe, iar prezenţa era obligatorie. La un moment dat, manifestările de 1 Mai au pălit în faţa celor de 23 august, care deveniseră o isterie naţională. Am fost făcută membră PCR, la normă, pentru că rămăsesem singura din cancelarie care nu avea carnet de partid. Mai încercaseră o dată să mă facă membră, dar s-a descoperit că nu-mi plătisem cotizaţia la UTC şi m-au făcut de ruşine".
Marius Stan, primar (în '89, fotbalist la Oţelul): "În copilărie, îmi amintesc că am fost la defilări împreună cu părinţii mei, pe când locuiam la Hunedoara. După ce am început activitatea sportivă, de 1 mai fie aveam meci, fie eram în cantonament, aşa că nu am participat la defilări. Cât despre calitatea de membru PCR, nu am avut această «fericire»".
