Ne-am obişnuit ca politicienii să fie acele persoane veşnic încruntate şi serioase, care nu ştiu de glumă, mai ales atunci când vine vorba de propriile persoane. Noi încercăm însă să vedem care dintre parlamentarii gălăţeni are şi simţul umorului, pe lângă celelalte calităţi care l-au propulsat în Parlament. Cel de-al doilea parlamentar care i-au răspuns provocării "Vieţii libere" este senatorul PD-L Marius Necula.
- Ce părere aveţi despre cei care schimbă partidele?
- Sunt unii politicieni care schimbă partidele din oportunism, pentru a-şi menţine poziţii sau avantaje. Despre acest tip de politicieni am o părere foarte proastă. Eu am fost 15 ani membru PSD, plecând de la lipit afişe până la funcţia de prefect de judeţ.
Când am plecat din PSD, în urma refuzului liderilor social-democraţi de la acea dată de a se reforma, am devenit un simplu cetăţean fără de partid şi fără vreo funcţie. După trei ani de activitate în societatea civilă, mi-a fost greu să refuz insistenţele „avansurilor politice” ale lui Theodor Stolojan. Cu toate că am refuzat de trei ori, până la urmă am spus „da”. Astfel, am devenit preşedintele PLD Galaţi şi cel mai de „stânga” politician de „dreapta”.
- După ce aţi fost numit în staff-ul de campanie la prezidenţiale, vi s-a cerut să depuneţi o garanţie de loialitate, având în vedere antecedentele politice [PSD]?
- Simplul fapt că sunt un om foarte serios este o garanţie suficientă. Noii colegi de la PD-L s-au convins că dacă Necula Marius-Gerard promite un lucru, nu se lasă până nu îl duce la bun sfârşit. În al doilea rând, în numai doi ani, am demonstrat că sunt comunicator, organizator şi lider performant, calităţi care m-au recomandat pentru a fi agreat ca director de campanie.
- Se spune că politica este o afacere. Vă merge afacerea?
- Pentru mine politica nu este o afacere. Este o pasiune. Am plecat cu entuziasmul tânărului care doreşte să răstoarne munţii, de-a doua zi, şi treptat m-am transformat într-un alergător de maraton cu obiective pe termen scurt, mediu şi lung.
Paradoxal, nu am reuşit niciodată, ca demnitar, să-mi sporesc averea. Eu, în politică am investit, nu am „profitat”. Declaraţiile mele de avere sunt mărturia acestei evoluţii. Nu sunt sărac, dar cu siguranţă că aş fi avut o avere mai mare dacă nu aş fi făcut politică.
O societate misogină din punct de vedere politic
- Dacă ar fi să alegeţi, ca şef, între Emil Boc şi Elena Udrea…?
- Pe Emil Boc. Cu toate că aş aprecia să am un lider ca Elena Udrea, o femeie deşteaptă, frumoasă, şi sociabila, societatea românească este încă misogină, din punct de vedere politic. Şi cum pragmatismul este foarte important în politică, prefer un exemplu în acest sens, un om loial şi corect, ca premierul Emil Boc.
- Dacă aţi fi premier pentru o zi ce decizie aţi lua pentru scoaterea României din criză?
- Dacă aş reuşi, ca premier pentru o zi, să scot România din criză, cu siguranţă că până acum aş fi fost laureat al premiului Nobel şi premier, nu numai pentru o singură zi… Ceea ce am susţinut în interiorul partidului şi în declaraţii publice, ţine de o schimbare a atitudinii Guvernului, în sensul unor exigente determinări şi coerenţe în ceea ce priveşte măsurile anticriză, indiferent de cine este afectat.
Nu este normal ca întotdeauna să sufere „cei mici şi mulţi” în timp ce „băieţii deştepţi” îşi văd în continuare de afaceri. Pentru a reuşi implementarea programului anticriză este nevoie şi de sprijinul popular. Dacă trebuie să existe austeritate, aceasta să fie suportată mai mult de cei „ce au”, şi nu de cei „ce dau”.
- Care a fost cea mai lungă/cea mai scurtă şedinţă din Parlament?
- Cea mai scurtă a fost cea care nu s-a mai ţinut, pentru că nu era cvorum. Cea mai lungă a fost cea de la votul bugetului, în care „bântuiam” ca nişte zombi pe la ora 2 noaptea, pe holurile Casei Parlamentului.
Politică în familie şi curtat de alegătoare
- La alegeri, vă verificaţi vreodată membrii de familie cu cine au votat?
- Niciodată. Dacă nu-ţi poţi convinge propria familie să te voteze, atunci cum să-ţi propui să-i convingi pe ceilalţi? Întotdeauna familia mi-a fost şi-mi este alături. Dacă va trebui să aleg vreodată între familie şi politică, familia va fi pe primul loc. Am noroc de o familie prea frumoasă pentru a o „sacrifica” pe altarul politicii. Deocamdată există o fericită colaborare între cele două planuri.
- V-aţi lăsa copiii să se „facă politicieni”?
- Dacă n-o să le placă munca ...?! Este doar o glumă. Depinde de opţiunea lor. Dacă se vor simţi atraşi, vor avea asentimentul meu. Mai rămâne să-l aibă şi cel al alegătorilor şi aici nu mai este chiar aşa de simplu. Având în vedere vârstele, de 7 şi 9 ani, mai discutăm peste 10 ani.
- De când aţi intrat în politică şi până astăzi, vi s-au făcut vreodată avansuri de vreo simpatizantă/alegătoare mai înflăcărată?
- Da. De mai multe ori. De fiecare mi-a plăcut să cred că-mi sunt apreciate calităţile mele intelectuale şi chiar cele fizice, nu statul social. Încă mai sper.
- Ce concluzii aţi tras după mediatizarea incidentului filmat cu fostul senator PNL Paul Păcuraru?
- În momentul în care devii o persoană publică trebuie să fii conştient că nu-ţi mai aparţii. Din acest motiv şi comportamentul este obligatoriu să se modifice în funcţie de statut. Ceea ce unui cetăţean obişnuit i se permite, unui demnitar, legile nescrise îi interzic. Nu poţi avea pretenţia să fii un lider autentic, credibil, serios, un exemplu la urma urmei, dacă ai un comportament „exotic”. Responsabilitatea obligă.
