"Copilul, la şcoală, nu spune că stă în Barboşi, că-i este ruşine. Ar fi exclus dintre colegi", este comentariul unui cititor, pe site-ul ziarului, la un articol despre cartierul Barboşi.
Zona, împânzită cu gunoaie aruncate la orice pas, nu lasă o impresie bună pentru trecători sau, mai bine zis, pentru cei care ajung acolo din greşeală. Despre Barboşi, am mai scris de multe ori, de bune şi de rele. Poate mai mult de rele. Şi pe bună dreptate. Lucrurile nu prea se mişcă în cartier sau, dacă se mişcă, atunci o fac foarte încet... aprope neobservabil.
Gara din Barboşi, o staţie importantă pentru toate trenurile care vin şi pleacă din Galaţi, nu pare să fie îngrijită de ani buni. Cade tencuiala, geamurile de lemn nu mai sunt funcţionale, unele uşi nu au geamuri, pereţii sunt plini de crăpături, iar la băncile din exterior, destinate călătorilor, au rămas doar nişte pietre de formă haotică.
Un lucru bucură ochiul - prezenţa coşurilor de gunoi pentru colectarea selectivă. Nu se ştie, însă, dacă cele trei coşuri sunt suficiente, la câte pungi de plastic, mucuri de ţigară aruncate pe jos, deşeuri menajere şi pet-uri se văd în jurul gării. Dacă imaginea dezastruoasă a gării nu pare o problemă, toaletele mirositoare şi fără condiţii minime de igienă mută nasul oricărui trecător. Chiar şi la câţiva metri de toalete, mirosul de urină te înţeapă şi ţi se îmbibă în haine.
"Gara Barboşi e un nod de legătură serios, conducerea CFR ar putea schimba măcar faţada gării, să-i înfrumuseţeze aspectul, că tare-i urâtă. Când eram eu tinerel, gara asta era foarte frumoasă. Acum, scuza cea mai mare e că nu sunt bani. Noi credem că, totuşi, dacă s-ar ciupi şi de colo un pic, şi de colo un pic, s-ar găsi. Însă Galaţiul este un oraş care are pretenţii... internaţionale mai mari decât ne permit finanţele. Că dacă ar fi bani, câte s-ar mai face!", ne-a spus un bărbat care aştepta trenul.
Loc de joacă ca în filmele de groază
În spatele gării, după nişte arbuşti înalţi, stă timid un loc de joacă. Imaginea poate fi comparată cu un cadru din filmele de groază, cu un tobogan decolorat, scări de lemn rupte, acoperiş distrus şi aruncat pe jos, lângă un gard ruginit şi un scrânciob care scârţâie la adierea vântului. Este imposibil să-ţi laşi copilul să se dea la tobogan, pentru că, eventual, nu va cădea în nisip, ci într-o adâncitură plină cu pet-uri şi ambalaje de pungi de seminţe.
Staţii de autobuz înconjurate de gunoaie
Înainte de a intra în gară, se află o staţie de autobuz distrusă, cu două panouri din cinci şi multă ventilare atunci când e vânt sau când plouă. Plăcuţa care semnalează numele staţiei am găsit-o pe pământ, lângă frunze şi pahare de plastic. Iar când am ajuns la ultima staţie a traseului 31, am găsit un panou pe care scrie cu majuscule: "Interzis depozitarea deşeurilor. Zonă monitorizată video". După dilema "oul sau găina", rămâne să ne întrebăm ce s-a întâmplat mai întâi la Barboşi: panoul a fost instalat lângă mormanul de gunoaie sau oamenii au adus deşeurile după ce au observat locul marcat de autorităţi?
Este inutil să vorbim despre incompetenţa angajaţilor responsabili de colectarea deşeurilor, atunci când gălăţenii nu sunt interesaţi să păstreze curăţenia. Aruncate direct pe stradă, la colţurile caselor, pe sub garduri şi copaci, gunoaiele par cartea de vizită a cartierului Barboşi. Cele câteva tomberoane destinate colectării deşeurilor stau goale, pentru că e mai uşor să laşi punga de gunoi lângă tomberon, decât să faci un efort în plus.
Câinii sunt stăpânii cartierului
Cartierul Barboşi este un paradis pentru maidanezii care cutreieră străzile, de multe ori fiind organizaţi în haite. Am putea spune că în Barboşi nu te simţi niciodată singur, atunci când mergi pe drum, fie la staţie, la magazin sau la gară. Există două variante: ori vezi un câine şi încerci să-l eviţi, ori îl auzi lătrând în depărtare şi te rogi să nu te observe. Problema este mai gravă pentru familiile care au copii şi care ies la joacă "pe uliţă".
"Nu ne mai deranjează nimic, că deja s-a făcut drumul"
Problema drumurilor pietruite, pline de gropi şi praf, este mereu actuală în cartierul Barboşi. Fiind situat la periferia oraşului, lipsa asfaltului nu atrage atenţia nimănui, pentru că nu prea ajung oamenii acolo.
Până vor avea drum "de oraş", locuitorii cartierului se bazează pe promisiunile autorităţilor şi cred în orice firicel de speranţă pentru o viaţă mai bună. "Nu ne mai deranjează nimic, că deja ne-a făcut drumul. Au zis că aduc şi nişte zgură, că dacă scot betonul, să o pună în loc", ne-a spus un locuitor al cartierului. Localnicii nu vor să facă sesizări, că oricum ei nu pot rezolva nimic. Dacă se face, e bine, iar dacă nu, trăiesc şi aşa.
Cartierul nu dispune de un parc pentru relaxare, însă zona este împânzită de verdeaţă care creşte la nimereală. Copaci, arbuşti haotici, lanţuri de tufişuri, crengi căzute, pâlcuri de verdeaţă şi tot felul de buruieni uscate. "Au fost nişte discuţii, ca să se ia măsuri. Când au tăiat pomii, erau crengi chiar pe stradă şi nu se putea circula cu maşina. Mai târziu, au curăţat pomii şi era foarte bine, dar au stat crengile vreo două săptămâni acolo. Mai bolborosea biata lume, dar nu a făcut nimeni plângere. Acum văd că au luat măsuri şi s-a rezolvat problema", a adăugat un alt gălăţean.
Putem spune că în cartierul Barboşi trăiesc cei mai fericiţi oameni. Pentru că fericiţi sunt cei care apreciază gesturile mici şi nu cer mai mult decât li se oferă. Au o biserică nou-nouţă la intrare în cartier, semn că oamenii mai ţin la credinţa în Dumnezeu, se mulţumesc cu orice porţiune de drum reparată, cât de mică ar fi, apreciză faptul că muncitorii de la societatea Gospodărire Urbană adună crengile, apreciază existenţa gării şi a celor două staţii de autobuz şi cred autorităţile atunci când acestea spun că nu sunt bani. De ce să vrem mai mult, dacă putem trăi şi aşa?
Fără gaze şi sistem de canalizare
Când am ajuns la ultima staţie a traseului 31 de autobuz, la o portiţă am găsit un bărbat care privea disperat în zare. Aşteapta ambulanţa, pentru că i se făcuse rău. Soţia sa alerga prin ogradă, ba să-i aducă o cămaşă, ba o pungă cu mere,ba nişte mărunţişuri de primă necesitate, ca să nu mai cumpere din oraş. După ce şi-a dat soţul pe mâna medicilor, gălăţeanca s-a oprit să îşi tragă sufletul, gândindu-se la ce are de făcut prin gospodărie, acum că a rămas singură acasă. "Nu avem nimic. Apă nu este, gaz nu este. Aşa o să murim. Avem 20 de ani de când locuim aici şi de atunci ni se tot promite, dar nu s-a făcut nimic", a spus femeia.
Reţelele de apă din secolul trecut nu mai fac faţă timpului, iar lipsa sistemelor de canalizare şi de alimentare cu gaze fac viaţa familiilor şi mai grea. În luna mai, reprezentanţii Apă Canal spuneau că lucrările vor începe abia în primăvara anului 2019 şi se vor desfăşura timp de 30 de luni. "Cu apa şi canalizarea au zis că o să facă, dar nu au început nimic. Nici gaz nu avem, cumpărăm butelii. E greu, dar ce să facem? Până acum ne-am chinuit aşa. Tot au zis "Facem! Facem!", dar n-au făcut nimic şi nici nu cred că o să facă", ne-a mai spus un locuitor al zonei.
Joi, venim în Micro 38
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 27 septembrie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm în Micro 38, în staţia de autobuz cunoscută ca "Beverly Hills", să ne spuneţi ce vă nemulţumeşte şi să le sugeraţi autorităţilor ce trebuie făcut în cartier şi în zona adiacentă. Ne puteţi transmite problemele dvs şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
