- Elizabeta Lăcătuş şi alte 50 de persoane îşi dedică din timp micuţilor aflaţi în dificultate din Şcoala nr. 15
În cele opt luni de la înfiinţare, Asociaţia „Dincolo de Tăcere”, care îşi desfăşoară activitatea într-o clădire aparţinând Şcolii Generale Nr. 15, a reuşit să se bazeze pe sprijinul a peste 50 de voluntari, să încheie numeroase parteneriate şi, cel mai important, să ajute zilnic 20 de copii aflaţi în situaţii speciale. Într-o societate din ce în ce mai problematică şi mai săracă din toate punctele de vedere, un profesor de la Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto „Traian Vuia”, Elizabeta Lăcătuş, a luat iniţiativa de a pune pe picioare o asociaţie dedicată copiilor defavorizaţi, dar şi celor cu cerinţe educaţionale speciale (CES), inclusiv celor diagnosticaţi cu autism.
„M-am simţit datoare să mă implic”
Profesoara a luat iniţiativa de a crea asociaţia pornind de la criteriul că oamenii pot schimba lucruri şi de la ideea că societatea trebuie să le ofere copiilor ce provin din familiile dezorganizate o alternativă la viaţa pe stradă, dar şi ocazia celor cu cerinţe speciale de a se integra. „Mi-am înscris copilul la Şcoala Nr. 15 şi aici am găsit nişte copii cu nevoi, cu probleme acasă, nişte copii extraordinari, de altfel. Unii dintre ei sunt aproape singuri acasă, au părinţi plecaţi în străinătate, sunt crescuţi de bunici bolnavi. Nu sunt deloc fiţoşi. Sunt copii simpli, buni. Pur şi simplu m-am simţit datoare să mă implic în treaba asta. Sunt copii care trebuie ajutaţi la teme ca să nu ajungă pe stradă. Acest centru este o alternativă pentru petrecerea timpului şi este şi un loc de joacă potrivit. Iar pentru copiii cu CES este un mediu de integrare. Copiii cu CES au nevoie de grupuri tipice. Iar ceilalţi îi acceptă fără probleme”.
Cum să faci din nimic ceva
Singura alternativă pentru a face ceva, mai ales când resursele materiale sunt foarte puţine sau inexistente este să faci multe parteneriate, explică profesoara. Oameni, pe care Elizabeta Lăcătuş nu îi văzuse niciodată în viaţa ei, s-au oferit să-i sprijine cauza. „Strategia noastră a fost să încheiem parteneriate, avem vreo 20 de parteneriate active cu şcolile generale, cu liceele din Galaţi, cu Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, care funcţionează în cadrul Inspectoratului. Am vorbit cu oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea şi imediat au devenit voluntari, de exemplu Spaţiul de Joacă „Paul şi Andra”. Oameni fantastici, nu i-am văzut niciodată şi i-am întrebat dacă ne lasă să ne ducem şi noi acolo o dată pe lună gratuit şi au fost de acord. Cu ei colaborez de când am înfiinţat Asociaţia”, explică cea care a pus bazele ONG-ului. Elizabeta Lăcătuş povesteşte cum totul devine uşor atunci când toată lumea se implică. Dulapurile, covoarele sunt donate şi tot ce există în sediul temporar reprezintă donaţii din partea oamenilor. „Cel mai important mi se pare că oamenii pot schimba lucruri dacă vor. Nu este neapărat nevoie să ai foarte mulţi bani. Nu suntem oameni cu bani. Trebuie să găseşti oameni vizionari în jurul tău. Dacă Şcoala 15 nu avea încredere în proiectul pe care eu l-am propus, nu se întâmpla nimic azi aici. A fost un transfer de încredere, între ei şi mine şi între mine şi cei care vin să lucreze cu noi”, mai spune ea.
Deocamdată, centru de zi pentru elevii Şcolii nr. 15
„Dincolo de tăcere” funcţionează acum ca centru de zi pentru elevii Şcolii 15, dar şi ca mediu de integrare şi terapie pentru doi dintre elevii aceleiaşi şcoli diagnosticaţi cu autism. Copiii cu autism sunt înmatriculaţi la Şcoala 15, dar vin şi fac într-un anumit interval orar terapie cu profesori de sprijin. „Aici spaţiul este al şcolii. Noi avem un parteneriat, un protocol de colaborare cu şcoala. Toate activităţile care se desfăşoară aici, se desfăşoară pentru copiii Şcolii 15. Pur şi simplu ajutăm copiii la teme şi ne-am implicat şi în activităţile de recuperare pentru copiii cu probleme educaţionale speciale (CES) din şcoală. Proiectul cu copiii cu autism este de puţin timp. Pe programul nou, copiii cu CES vin dimineaţa pentru că ei lucrează individual, specializat pe nevoile lor. După ore, urmează faza a doua, faza de interacţionare cu copiii tipici. Terapia de acasă, dacă nu este dublată de integrare, nu înseamnă nimic. Ei merg la spaţiul de joacă împreună”, explică Elizabeta Lăcătuş. Există voluntari pentru departamentul de recuperare (psiholog, kinetoterapeut), dar şi cadre didactice, studenţi, voluntari liceeni, persoane fizice din comunitatea locală.
Cum puteţi ajuta
Membrii asociaţiei îşi doresc să ajungă în situaţia de a putea să permanentiza activitatea şi să poată angaja efectiv un psiholog pe post, dar deocamdată lipsa banilor face acest lucru imposibil. Tot din cauza banilor, un sediu propriu al asociaţiei este doar un vis. Membrii asociaţiei ar vrea un spaţiu în care să poată oferi sprijin şi copiilor din afara Şcolii nr. 15. „De exemplu, noi mai mergem şi acasă la o fetiţă, care are părinţii în închisoare şi locuieşte cu bunica, ca să o ajutăm la lecţii. Activitatea Asociaţiei nu înseamnă numai sprijin pentru copiii Şcolii 15 , vrem să ne extindem, dar pentru asta ne trebuie un sediu”.
Cei care vor să doneze cei doi la sută din impozitul pe venit Asociaţiei „Dincolo de tăcere” pot depune bani în contul bancar RO 90 BRDE 180 SV 73688201800, iar CIF-ul Asociaţiei este 30166642. Cei care vor să facă orice fel de donaţii ONG-ului sau vor să devină voluntari îşi pot exprima dorinţa pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Tuturor, le mulţumim!
