Între Nistru şi Prut speranţa este arestată, limba este uitată, iar Patria abandonată! Cam aşa am putea descrie recentele evenimente ce au avut loc la Chişinău şi s-au soldat cu proteste masive din partea populaţiei. Deşi România şi Republica Moldova au o istorie comună, prezentul arată o diferenţă ca de la cer la pământ: în timp ce România urmează cât de cât un parcurs european, biata Basarabie nu ştie încotro să o ia. Toate jocurile politice de la Chişinău, din ultima perioadă, au fost picătura care a umplut paharul deja plin din 7 aprilie 2009. Poporul, nemulţumit şi dezamăgit de cei aleşi, a ieşit în stradă să-şi spună durerile, să-şi plângă rudele plecate din ţară, să încerce să schimbe ceea ce cu şapte ani în urmă nu a reuşit. Deşi nu mă aflu acasă, alături de familie şi cei care protestează, resimt, prin convorbirile purtate cu părinţii pe skype, disperarea şi teroarea de acolo. La fel ca mine, sunt sute de studenţi basarabeni, veniţi la studii în Galaţi, care nu sunt de acord cu politica din patria lor, care vor o schimbare, care nu au posibilitatea să-şi manifeste neputinţa altfel decât în scris. Am stat de vorbă cu câţiva dintre ei, care şi-au spus oful.
"Vrem unirea cu România"
”În prezent, în Republica Moldova, sunt mai mult decât proteste: sunt oameni care îşi plâng durerea, oameni care sunt revoltaţi de clasa politică, oameni care îl urăsc pe Plahotniuc şi pe trădătorii mituiţi de el. Mă doare sufletul când mă gândesc că părinţii mei sunt prezenţi de fiecare dată la protest, însă niciodată cuvintele lor nu sunt auzite, nu se ţine cont de voinţă poporului. Îmi pare nespus de rău să o spun, însă Republica Moldova nu mai este cea descrisă de Vieru, Eminescu, Alecsandri. Moldova de acum este a lui Plahotniuc, care se îmbogăţeşte pe spatele bietului popor”, spune Valeria Tataru, studenta anul al II-lea, la Facultatea de Litere în Galaţi. Tot ea precizează că oamenii ieşiţi în stradă la Chişinau nu sunt pro-ruşi sau pro-europeni, ci doar nemulţumiţi de învestirea oamenilor lui Plahotniuc. „Poporul moldovean vrea două lucruri: alegeri anticipate şi unirea cu România. Ce folos că Vlad Filat, care <<plăteşte>> pentru miliardul furat, e în puşcărie, dacă Plahotniuc şi hoţii lui sunt în libertate şi continuă să fure de la popor? Da, sunt moldoveni care sunt pro-ruşi la fel cum sunt români care nu vor unirea cu Moldova. Dar, noi, tinerii, care suntem viitorul ţării şi studiem în România strigăm într-un glas: <<UNIRE români de pretutindeni!>>”, explică Valeria.
”Trădarea revoluţiei din aprilie 2009 de către actuala clasă politică s-a produs sub paravanul aderării la Uniunea Europeană, ale cărei valori, precum democraţia, statul de drept sau libertatea au fost închinate ”Naşului” de la Nobil Club. După o lungă şi ruşinoasă perioadă de supunere, poporul s-a trezit, iar naţiunea românească de la est de Prut a conştientizat că a trăi fără jug este mult mai confortabil decât a le sluji celor 101 de <<deputaţi>> şi întregii elite a puterii guvernamentale”, a explicat Vasile Spânu, student în anul I la Facultatea de Drept.
La rândul sau, Ilie Bălan, absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Galaţi, spune: ”Credem că ceea ce se petrece astăzi în Republica Moldova reprezintă o renaştere a spiritului civic sau, altfel spus, încă un pas spre atingerea idealurilor care au fost sfinţite cu sânge la data de 7 aprilie 2009. În momentul în care pionii de şah putinişti au asistat speriaţi la decapitarea regelui (reţinerea şi condamnarea preventivă a lui Filat), toate cozile de topor au început să trâmbiţeze mesaje de alarmă către Moscova. Lupta continuă prin alinierea celor trei formaţiuni sub ideea rezilierii acordului de asociere şi direcţionarea vectorului extern către est. Dedesubturile acestei insistenţe sunt multiple, de la anularea deciziilor companiei Kroll din cazul BEM şi transmiterea acestora către Procuratura Generală până la dezamorsarea armatei a 14-a şi rezolvarea conflictului ucrainean. Dar guvernarea actuală îşi exercită obligaţiile constituţionale, drumul european continuă, relaţiile externe ale Republicii Moldova privesc spre vest!”
Vreau o ţară ca afară
Doina Cebotari, o altă studentă de peste Prut, aflată aici la Galaţi, în anul al III-lea la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, concluzionează: ”Moldova este ţară mea de baştină şi suflet, o iubesc indiferent de ceea ce se întâmplă acolo şi indiferent de ceea ce se vorbeşte despre ea. Mi-e milă de părinţii mei, care muncesc pentru un salariu mizer şi pe care tot îl investesc în mine, mi-e milă de colegii mei şi tinerii de o vârstă cu mine care nu au găsit curajul sau poate că au avut curajul să rămână în ţară şi să supravieţuiască în condiţiile pe care i le oferă aceasta. Nu ştiu câte o să mai putem noi ca popor să suportăm, care va fi viitorul oamenilor de acasă, cert este faptul că vreau să am o ţară unde să mă întorc, vreau să-mi văd părinţii sănătoşi şi împliniţi şi vreau să-mi văd prietenii fericiţi, cu oportunităţi de dezvoltare în ţara lor”.
În foto, Valeria Tataru, Vasile Spânu, Ilie Bălan şi Doina Cebotari
Sursa foto: moldpres.md
