Născut în anul 1775, în localitatea Becicherecu Mic, județul Timiș, Dimitrie Țichindeal a învățat la școlile sârbești din localitatea natală și la Timișoara, familiarizându-se cu limbile sârbă și germană.
A devenit învățător, fiind o vreme şi revizor școlar. A terminat Seminarul Teologic din Timișoara în 1802, iar în 1812 a fost numit director și preot catihet la Preparandia din Arad - prima școală pedagogică românească. A alcătuit istoricul acestei școli, sub titlul "Arătare despre starea acestor noi introduse sholasticești institutiri ale nației românești, sârbești și grecești", în anul 1813, operă cu valoare documentară, fiind singura sa lucrare originală.
Majoritatea operelor lui Dimitrie Țichindeal sunt traduceri cu caracter didactic și moralist. În 1802, a tipărit o traducere după iluministul sârb Dositei Obradovici: "Sfaturile a înțelejerii cei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei Obradovici", urmată în anul 1808 de alte două - o lucrare destinată preoților și o a doua, intitulată "Adunări moralicești de folos și spre veselie", tot după Obradovici, în care intervine în originalul sârbesc, consemnând datini românești, pe care le compară cu cele romaneşti, pentru a demonstra latinitatea românilor.
Popularitatea şi-o datorează însă culegerii de fabule intitulată "Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățăturii", din anul 1814, prima carte de acest gen în limba română, prelucrată tot după Obradovici. A tradus și din fabulele lui Esop. Multe fabule traduse au devenit prelucrări, din cauza adaptării pe care tălmăciuitorul a făcut-o la realitățile românești de atunci. A adus astfel în discuție disputele teologice și necesitatea armoniei între popoare, unirea provinciilor românești, nevoia de cărți în limba română.
Prin activitatea pe care a avut-o, de învățător, preot şi traducător, Dimitrie Țichindeal a participat la educarea și iluminarea poporului român, inițiată de mișcarea culturală și literară de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului următor din Transilvania - «Școala Ardeleană». Dimitrie Țichindeal a sprijinit școala românească, a militat pentru învățământul în limba română în școlile din Banat, numărându-se printre cei care s-au opus consecvent încercărilor sârbești, civile și ecleziastice, de deznaționalizare a românilor bănățeni. Acțiunile sale au determinat reacția autorităților: confiscarea fabulelor tipărite în 1814 și destituirea din învățământ. În anul 1815, s-a retras în localitatea natală. A încetat din viaţă pe 20 ianuarie 1818, într-un spital din Timişoara.
