Mirela Gheorghe ne-a în/cântat cu șaptesprezece poeme din viitoarea sa carte, cu titlul prezumptiv – Cântec de dragoste, cu motto-ul: Eu nu pot câștiga și nu pot pierde/ Nu pot face remiza./ Eu pot doar să joc Jocul./ Știi ce spunea poetul? ”De ce-aș fi trist? – Și totuș`…”/ ”Arză-l-ar focul!”
Repetiția - folosită aproape cu obstinație - și enumerarea unor cuvinte/ noțiuni într-o înșiruire in crescendo ca încărcătură și semnificație dau poemelor un ritm alert și, implicit, o muzicalitate remarcabilă care tensionează interioritatea textelor – ceea ce s-a observat și s-a subliniat în comentarii.
Tu rămâi acolo și ascultă valurile./ Eu mă voi desprinde, ușor, de tine/ - Nici nu mă vei simți îndepărtându-mă./ Voi păși, desculță, pe nisip/ Înapoi, de unde am venit cândva împreună/ Și-mi voi aduna, una câte una, urmele,/ Precum Gretel ce se întoarce acasă singură,/ Culegând, dintre ierburi și pietre,/ Partea ei de firimituri. (Gretel)
”Are imagini amețitoare, captivante și o profunzime dureroasă; modul cum mânuiește repetiția o apropie puțin de Blaga; verbul este tumultuos, nervos; dragostea din poeme este strunită, evaluată; metaforele slujesc valoarea Limbii Române.” (Ecaterina Păun)
”Poezii sincere, cu un motto bine ales; textele sunt simple, firești - nu încearcă să șocheze. Titlul pare puțin redundant; i-aș sugera să-și mai cizeleze/ retușeze versurile – acolo unde-i permite poemul.” (Cristina Dobreanu)
”Mi-au creat senzația că - atât proza pe care i-am citit-o, cât și poezia – vin dintr-un punct comun; par greu de pătruns – poate și din cauza unor profunzimi pe care le-am văzut în poeme; în mod deosebit, mi-a plăcut poemul Viermele-de-măsea.” (Iosif Roca)
”O poezie inteligentă, fină – cu metafore subtile și corecte; poeme pline de un zbucium interior.” (Nelu Păcuraru)
”Unele poezii mi-au sunat ca niște balade de Joan Baez, dar m-au trimis și la poezia Stelei Iorga, prin doza de nostalgie și dezolare.” (Ioan Gh. Tofan)
”Mi-a plăcut atmosfera; transmite stări sufletești profunde; poezia Gretel este deosebită.” (Adrian Talabă)
”O poezie frumoasă, profundă, sobră; se simte durerea personajului liric.” (Victor Dragomir)
”Un suflet profund și de mare sensibilitate, care se află într-o permanentă căutare; poeme înălțătoare.” (Elena Mihailov)
”Poezie scrisă dintr-o zonă a sufletului care încă mai sângerează și care, încet-încet, s-a transformat în vers. Gretel are o duioșie specială.” (Carmen Neacșu)
”O poezie sensibilă și intensă – exact ca autoarea; nu este un catharsis și o sublimare – este ca și cum ar vorbi cu propriul sine; toată ființa ei este o poezie; i-aș dori mai multe resurse pentru a-și completa viața cu această lirică subiectivă – pentru că are suficient talent; i se potrivește scrisul.” (Alina Cheșcă)
”Poezii triste despre o iubire neîmpărtășită.” (Cristi Chivu)
”Repetiția cultivată nu susține întotdeauna textul; artistic – repetiția scade tensiunea; are expresii prețioase care curg bine; au muzicalitate, o frumoasă așezare cu sinele și o armonie care nu deranjează.” (Stela Iorga)
”Mirela Gheorghe, cu experiența literară pe care o are, și de teoreticiană, surprinde prin curajul de a fi ea însăși, neaderând, declarat, la modelele contemporane lirice. Poemele sale sunt omagii aduse unor clasici, dar și propriei vieți, cu autenticitate ducând Iubirea de la naștere până la teribilul vierme-de-măsea. Cu (destulă și elegantă) detașare, provoacă Poezia la un joc de șah liric, avându-l consilier pe Stephen King (și nu numai!). Așteptăm volumul de debut!” (Adi Secară)
Vineri, 17 mai, la ora 18,00, la Paris Café, va citi Ioan Gh. Tofan.
