- „Actorul este un animăluţ care, în momentul când intră în scenă, uită tot ce i s-a întâmplat”
Liliana Lupan s-a născut la 50 de km de Bucureşti, într-o localitate de pe malul Ialomiţei. Dorinţa de a deveni actriţă o are de când se ştie: “În fiecare copil există pofta de joc, de transfigurare, de transformare. Poate că noi, actorii, ar trebui să învăţăm de la ei”, spune Liliana Lupan. “Această dorinţă de joc s-a transformat, treptat, într-o pasiune pentru teatru”. Mai târziu, la facultate, viitoarea actriţă a învăţat de la profesorul Ion Cojar, după cum mărturiseşte, “respectul pentru meserie şi faptul că nimic nu se face fără foarte multă muncă şi seriozitate”. La Galaţi a venit acum 40 de ani, împreună cu soţul său, regretatul actor Dimitrie Bitang. Înainte, a jucat pe scenele teatrelor din Piteşti, Baia Mare şi Sibiu. Publicul a iubit-o şi a admirat-o mereu. Oamenii de teatru au răsplătit-o pe Liliana Lupan cu câteva premii naţionale: în 1975, cu Premiul pentru cea mai bună actriţă pentru rolul din “Domnul Puntila şi sluga sa, Matti” iar în 1980, cu Premiul Revistei Tribuna pentru rolul din “Domnişoara Nastasia”.
„Teatrul m-a salvat din marile încercări ale vieţii”
După mii de apariţii pe scenă, puţini ar crede că Liliana Lupan este, în adâncul sufletului, un om timid. Şi totuşi, autodefinindu-se, actriţa spune: “Sunt un om timid şi foarte cinstit. Şi cred că profesia m-a ajutat să depăşesc această timiditate, dar nimeni nu ştie cât m-a costat. Fără falsă modestie spun că Dumnezeu şi mama m-au înzestrat şi cu un dram de talent şi cu ceva minte, dar mai ales cu multă ˝câinoşenie˝ faţă de mine în ceea ce priveşte meseria. Actorul este un animăluţ care, în momentul când intră în scenă, uită tot ce i s-a întâmplat. Căsnicia mea fiind alături de un actor deosebit al teatrului românesc, regretatul Dimitrie Bitang, a fost pentru mine un atu. Noi întotdeauna discutam acasă despre spectacole, ceea ce a fost un câştig pentru mine. Teatrul m-a salvat din marile încercări ale vieţii; cu siguranţă, dacă n-ar fi fost teatrul şi toţi colegii mei, astăzi n-aş mai fi existat”, mărturiseşte actriţa.
Liliana Lupan mai ştie că “puterea emoţiei şi a sentimentelor transmise de actor publicului nu pot fi înlocuite cu nimic”. Ea şi-a iubit întotdeauna colegii, dar şi publicul: “Tuturor aş vrea să le spun că îi iubesc foarte tare şi că îi respect în acelaşi timp”.
Un om bun ca pâinea caldă
Ce spun colegii despre îndrăgita actriţă? Numai cuvinte frumoase. Vlad Vasiliu recunoaşte: „Liliana a fost întotdeauna pentru mine partenera dorită, după care a devenit partenera ideală şi a rămas partenera de-o viaţă pe scenă. Este omul pe care l-am iubit în tinereţe şi mărturisesc că iubirea a fost unilaterală, numai din partea mea, neîmpărtăşită până astăzi. Îi port şi astăzi Lilianei o dragoste sinceră şi curată. Să dea Domnul să mai fim colegi mulţi ani de acum înainte”.
Grig Dristaru: „Ştiţi cum e când ţi-e foame şi scoţi pâinea caldă din cuptor şi te îmbie mirosul ei şi muşti cu poftă? Apoi mai iei o gură de apă şi iar muşti şi îi savurezi gustul. Aşa e Liliana, un om ca pâinea caldă. E bună, deşteaptă, sensibilă, dureros de bună şi uneori mult prea sensibilă, trăieşte din plin toate tristeţile teatrului. O colegă deosebită, un om cinstit pân’la Dumnezeu”.
Spectacole din repertoriul curent
Publicul o poate vedea pe îndrăgita actriţă în spectacolele: „Nebuna din Chaillot” (FOTO), de Jean Giraudoux, regia Ţino Geirun; „Magnum Mophtologicum”, după I.L.Caragiale, în regia lui Dan Stoica; „Diavolul şi moartea”, de Peter Turinni, regia Ulf Duckelmann; „Regele Ioan”, de William Shakespeare, regia Cătălin Vasiliu; „Echilibru instabil”, de Edward Albee, regia Cătălin Vasiliu; „Lecţia”, de Eugene Ionesco, regia Ţino Geirun. Îi mulţumim doamnei Liliana Lupan pentru toate emoţiile pe care ni le-a dăruit în 40 de ani dedicaţi scenei şi teatrului gălăţean.
