Joia Mare a intrat în conştiinţa lumii drept ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a ales drumul Crucii, pentru ca noi - oameni greşelnici - şi supuşi robiei păcatului să ieşim la lumină.
Evangheliile ne relatează că în această zi, pe când Mântuitorul se afla în foişorul Cinei celei de Taină, a încredinţat ucenicilor Săi sfinte taine. Înainte de vânzarea Mântuitorului de către Iuda, în Joia Mare, facem pomenire de slujba spălării picioarelor ucenicilor lui Hristos, de pilda dragostei, a Sfintei Euharistii.
Ieri, 16 aprilie, în amintirea acestui moment şi spre pildă nouă, creştinilor, la Catedrala Episcopală a Galaţilor, Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, după săvârşirea Sfintei Liturghii, a urmat întocmai pilda Evangheliei. La timpul lui Dumnezeu - simultan cu citirea pericopei evanghelice care vorbea despre momentul spălării picioarelor ucenicilor - Arhiereul locului a dat pildă de smerenie şi faptă de milostenie, în ideea că „Celui care vrea să fie întâiul să fie sluga tuturor”.
În prezenţa creştinilor care se aflau încă de dimineaţă la rugăciune, au avut cinstea de a fi curăţaţi şi sfinţiţi de însuşi Arhiereul locului 12 copii din Galaţi; unii învaţă la un Centru de plasament, alţii la două şcoli din municipiul nostru.
„Nu am mai venit la o astfel de activitate duhovnicească şi am avut emoţii, ne-a spus Ionuţ, elev la Şcoala 28 din Galaţi. După pilda Mântuitorului, după exemplul Prea Sfinţitului nostru Casian, aşa trebuie să ne comportăm şi noi cu colegii noştri, cu oamenii în vârstă, cu cei neajutoraţi. Să-i sprijinim şi să-i iubim dezinteresat pe cei din jurul nostru”.
Un alt tânăr din cei doisprezece a fost Valentin, în vârstă de 17 ani, elev la un Centru de plasament din Galaţi care nu-şi cunoaşte părinţii. Şi el ne-a mărturisit: „A fost impresionant să stau precum ucenicii Domnului şi să-mi spele picioarele, chiar dacă simbolic, Prea Sfinţitul Casian. Am avut mari emoţii că mie nu mi-a mai spălat nimeni picioarele, niciodată…”
Iuda a avut întâietate la Taină…
De două mii de ani, am învăţat că ziua de joi se împarte şi se desparte între trădarea „iubitorului de arginţi” - Iuda („cel cu multe feţe, traducerea din aramaică) - şi smerenia şi dragostea nemărginită pe care Dumnezeu ne-a arătat-o prin Jertfa de pe Cruce a Fiului Său, Care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi om adevărat”.
„Mântuitorul a dat pildă de smerenie şi asemenea trebuie să facem şi noi. Hristos a vorbit ucenicilor Săi de respect, iar la Cina cea de Taină se pare că Iuda a fost primul care a fost invitat să întingă în blid cu Mântuitorul... Înţelegem că Hristos i-a oferit lui Iuda întâietatea la taină, ne-a explicat Prea Sfinţitul Casian, Episcop al Dunării de Jos. Se pare că lui Iuda i-a spălat picioarele mai întâi, acesta fiind un exerciţiu de smerenie. I-a şters picioarele cu un ştergar, simbolizând ştergerea păcatelor. Asemenea trebuie să facem şi noi şi cu ştergarul dragostei să ştergem din minte, din suflet şi dintre noi tot răul. Îi suntem datori lui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste…”
În semn de dragoste, cei doisprezece copii au primit nu numai binecuvântare şi dragoste părintească, dar şi câte o pereche de încălţăminte, semn al dragostei şi al milostivirii lui Dumnezeu care vin adeseori prin oamenii lui Dumnezeu.
Aseară, la ceas de lumină lină, în amintirea momentului Răstignirii, creştinii s-au închinat la piciorul Sfintei Cruci a Mântuitorului, în ideea că prin cruce, prin pogorârea la iad a Mântuitorului, porţile iadului s-au sfărâmat, lumina a invadat întunericul, iar noi ne vom pune şi la acest Paşti (trecere, din ebraică) haina luminoasă a smereniei.
