INTERVIU cu regizorul Felix Alexa. Montând Cehov la Galaţi: „Sunt un perfecţionist al teatrului!”

Scris de Victor Cilincă

Marți, 19 August 2014 07:00

La spectacolul „Impresiile lui Peleas" de Claude Debussy, regizorul Felix Alexa a fost ales de marele Peter Brook asistent de regie! La invitaţia celebrului magician al scenei, românul a lucrat la Teatrul Bouffes du Nord din Paris, spectacolul făcând apoi turneu european prin Zürich, Glasgow, Barcelona şi Hamburg.

- Ardeam de nerăbdare să vă întreb: cum este să lucrezi cu Peter Brook? Sunteţi singurul român…

- Şi Andrei Şerban a mai lucrat, când era Andrei tânăr, exact ca şi mine, ca asistent de regie – la un proiect mare, în Iran, Orghast se numea, în ´70 şi… de altfel, „Trilogia antică”, pe care a făcut-o Andrei Şerban, vine ca sursă de inspiraţie din ceea ce a lucrat el cu Brook atunci – asta o spune şi Brook, o spune şi Andrei. Vorbeam dimineaţă cu [teatrologul] George Banu, că m-a sunat de la Paris – a văzut ultimul spectacol al lui Brook aseară: la 89 de ani, regizorul montează!

- Cum v-a selectat Brook?

- El a venit în ´91 la Bucureşti, cu un spectacol, ţin minte şi-acum, şi voia să întâlnească tineri regizori. Atunci tocmai făcusem spectacolul meu de la [Studioul de teatru] „Casandra”, care a avut mare impact în lumea noastră teatrală, cu o piesă franţuzească contemporană, „Pe cheiul de Vest” se numea. În urma acelui spectacol, m-a invitat Andrei Şerban direct la „Teatrul Naţional” – eram încă în anul IV de facultate. Şi se pare că toată lumea i-a spus lui Brook numele meu. Şi ne-am întâlnit, ţin minte şi-acuma, într-o cabină la Teatrul „Bulandra”, la Sala „Izvor” aşa, faţă în faţă. Îmi tremurau genunchii de emoţie. Am avut o scurtă întâlnire, apoi am primit o invitaţie la Viena, unde era o întâlnire cu treizeci şi ceva de regizori tineri din Europa şi apoi, din ei, a chemat doi să lucreze efectiv cu el la Paris – pe mine, şi pe un polonez, care acum este vedetă internaţională, Krzysztof Warlikowski – la o adaptare după [opera] „Peleas şi Melisande” a lui Debussy – „Impresiile lui Peleas” se numea… După aceea am făcut un turneu în Europa cu el, vreo lună jumătate, şi am rămas în relaţii. Venea din când în când, eu mă ocupam de spectacol, ca lucrurile să se desfăşoare aşa cum se stabilise în repetiţii. De altfel, am învăţat lucrul acesta de la Brook: sunt foarte perfecţionist la scenă! L-am văzut ultima oară acum câţiva ani, la Paris… A fost o şansă extraordinară, venită şi când trebuia – aveam 24 de ani atunci! A fost foarte important pentru mine, să stau mai mult de şase luni lângă un om… un geniu, până la urmă.

- Trebuie pus pe cartea de vizită aşa ceva!

- Am şi o recomandare, şi nişte dedicaţii extraordinare pe nişte cărţi ale lui, pe care mi le-a dat. Da, în CV-ul meu contează foarte mult că am lucrat cu Brook.

- A determinat o schimbare, experienţa Brook?

- Da, şi nu numai teatral: e un om deosebit şi când ai de-a face foarte de tânăr cu oameni de calibrul acesta, de nivelul acesta intelectual şi uman, asta te ajută să te formezi.

- Ce fel de regizor este? Dintre cei care lasă şi actorului loc să găsească soluţii?

- Da, e un regizor foarte liber. Cel puţin când le-am prins eu, în ´92, când avea peste 60 de ani, m-a surprins. E un soi de libertate controlată la repetiţiile lui. O lună am făcut numai improvizaţii pe marginea spectacolului pe care trebuia să-l facem. Nu fixa nimic timp de mai bine de o lună, voia să aibă mai întâi cât mai mult material de lucru, care venea din acele improvizaţii.

- Aţi văzut caietele lui regizorale?

- La nivelul acesta nu se mai lucrează cu caiete regizorale! Eu studenţilor mei le cer caiete regizorale la facultate. Mai există, dar nu aşa cum erau la Sică Alexandrescu, cu ce făcea fiecare actor pe fiecare replică din „Scrisoarea pierdută”, de exemplu. Lucrurile au mai evoluat, adică există un caiet, în sensul pregătirii regizorului, dar nu cu ceva matematic, pe fiecare replică, lucrurile au devenit mai subtile de atunci…

- Nici măcar Brook nu poate să existe în afara clasicului teoretician Stanislavski?

- Poate să existe, cum a fost şi Meyerhold, care a fost un geniu. Stanislavski rămâne însă una dintre bazele actoriei moderne, asta e clar! Există oameni care fac actorie de foarte bună calitate, deşi n-au făcut o şcoală bazată neapărat pe sistemul Stanislavski. Cum e şi vorba aceia: orice sistem e bun dacă ceea ce se vede pe scenă e bun.

- Aţi avut o experienţă impresionantă cu un regizor, dar care a fost cea mai impresionantă trăită cu un actor?

- Eu l-am adus în Bucureşti pe Marius Manole, l-am descoperit într-un fel, şi avem deja unsprezece spectacole împreună! Într-un fel, e actorul cu care am lucrat cel mai mult până acum şi există, după unsprezece spectacole, un fel de înţelegere, dincolo de cuvinte – nu trebuie să termin o indicaţie până la capăt, că Marius ştie ce vreau să zic! Mă bucur pentru cariera lui şi mă bucur că, cel puţin parţial, mi se datorează şi mie. Mie îmi place să lucrez cu actori buni şi de asta m-am bucurat să lucrez aici la Galaţi cu actori foarte buni!