„Eu cred că peste ani va deveni o «Capşa» gălăţeană”, a spus directorul Muzeului de Istorie, prof. Cristian Căldăraru, despre o casă de patrimoniu care… a înviat din morţi! Profesorul a făcut o evocare a figurii marelui binefăcător dispărut Aristide Serphioti, ctitor, la 1867, al unei case de o frumuseţe unică de pe Domnească nr. 84. Medicul Serphioti, marele filantrop, întemeietor al Spitalului „Elisabeta Doamna-Caritatea gălăţeană”, pe care l-a înzestrat, pentru funcţionare, şi cu o moşie. El a înzestrat 240 de orfani din Fileşti şi zeci de tineri au fost dăruiţi cu boi şi atelaje pentru a întemeia familii, dar şi multe altele se pun în socoteala bunului medic, născut la Hydra, Grecia, şi rămas la noi. Medic distins cu mari ordine, precum „Coroana României”, „Steaua României”, „Sf. Stanislav”, „Medgidie” ori Coroana Prusiei”. Prieten intimi cu familia Cuza, vecină, doamna Elena venind aici să-şi mai plângă amarul pentru aventura prea-frumosului său soţ (hanul Mariei Obrenovici era la doi paşi, pe str. Cuza 44; demolat fupă ´90!).
O reuşită rară în România!
„Este singurul proprietar din Galaţi care a reuşit, iată, dintr-o ruină, să aducă la viaţă una dintre clădirile istorice ale Galaţiului! Casa unui om de seamă al României”, a spus directorul Căldăraru despre gazdă, Marcel Capriş, la inaugurarea de sâmbătă, 27 decembrie 2014. A fost o seară specială în Casa de pe Domnească, acum Restaurant „Ethos” – cum altfel, căci aici, din biblioteca de sfârşit de secol XIX a primarului Christache Teodoru (ca şi mare parte din mobilier; alături de un cuier al surorii lui Sadoveanu), clienţii pot lua la masă cărţi vechi şi noi, ascultând tangouri vechi de-un veac şi privind la fotografii de familie ale lui Serfioti şi ale celui care a cumpărat apoi casa, avocatul N.N. Dariu. Ambii cu biografii de roman, cercetate de proprietarul actual, doctorandul în Istorie Marcel Capriş. Cel care a avut nebunia să restituie oraşului singurul imobil retrocedat care a reuşit să învingă, după opt ani lungi, sistemul!
Cheltuind sume enorme, pe care le-a agonisit într-o viaţă de muncă, iarăşi bună de povestit într-un roman, investind banii care îl puteau face un bogătaş leneş, uneori râmânând chiar şi fără bani de pâine, împrumutând, gajând cu bunuri ale prietenilor, riscând să piardă tot ce investise, banii săi şi ai celor care avuseseră încredere în el, învingând, fără somn, criza. A făcut o reconstituire cât mai exactă, apelând întâi la fotografiile colecţionarului Costel Gheorghiu, cu sprijinul arhitectului Sergiu Porumboiu, de asemenea un luptător pentru cauza nobilă. Şi nu în cele din urmă, al sculptorului novorealist cu faimă inernaţională Liviu Adrian Sandu – cu toţii prezenţi la inaugurare, alături de alţi oameni de cultură.
Duşmanii: "Lipsa de cultură şi birocraţia"
„Dl. Capriş ne-a făcut un dar. Au fost zece dosare – lipsa de cultură şi birocraţia şi neam-prostia sunt mari în ziua de azi!”, a spus, tranşant, arhitectul, care a evocat zăpada pe care a găsit-o… în fosta casă, distrusă de romi săraci, repartizaţi aici de un fost primar. Casă fără uşi, cu duşumeaua pusă pe foc: „era o casă care plângea”!
După o slujbă de pomenire a ctitorului superbei clădiri, săvârşită în română şi greacă (dată fiind originea celui pomenit), după colinde şi evocări, proprietarul a făcut un apel la salvarea cavoului Serphioti de la Fileşti. Capriş a evocat şi momentele când lucra cot la cot cu zidarii, fiind confundati cu ei. Dar şi „declicul” din copilărie, când, fascinat de cariatidele care susţin balconul, s-a cocoţat pe umerii unui coleg de şcoală ca să le atingă sânii. Prins de Miliţie, aceasta l-a costat o urecheală în faţa careului şcolii. După revoluţie, cu greu a mai recunoscut din vechea Domnească, sărăcită de casele sale boiereşti, Casa Serphioti. A cumpărat-o ca şi altă casă a doctorului, fostul dispensar studenţesc de pe str. Universităţii. Care „cere” mulţi bani, încât a ales să investească mai întâi totul în casa de pe Domnească.
În continuarea serii, lect. univ. dr. Silviu Lupaşcu, „un admirator” al gestului restituirii edificiului, a prezentat o carte scoasă de drd. Marcel Capriş la Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” – „Istoria maniheismului şi vestigiile arheologice bogomile din spaţiul balcanic”.
Citeşte şi: Clădirea fostului Teatru de Păpuşi, lăsată în paragină
