Luna aprilie a fost, în acest an, cea în care am prăznuit cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii: Învierea Domnului. Luna mai va fi şi ea încărcată de sărbători şi evenimente duhovniceşti. Iată câteva repere din viaţa creştinilor ortodocşi, pentru următoarele 30 de zile.
Înălţarea Domnului
În acest an, Înălţarea Domnului se prăznuieşte pe 21 mai. Aşa cum Paştele cade duminica în fiecare an, la fel, Înălţarea cade joia, la 40 de zile după Învierea Domnului. În această zi, în loc de "Hristos a Înviat!", "Adevărat a Înviat!", parte dintre ortodocşi se salută cu „Hristos S-a Înălţat!”, „Adevărat S-a înălţat!”. Părintele Bartolomeu Anania remarca faptul că acest salut specific praznicului Înălţării este unul introdus artificial, din neştiinţă sau exces de evlavie, argumentând că, la Înviere, salutul specific „Hristos a Înviat!”, „Adevărat a Înviat!” are un sens concret, deoarece Învierea s-a petrecut fără martori. Înălţarea, în schimb, s-a petrecut cu mai mulţi martori, aşa că n-ar mai fi neapărat nevoie să ne-o vestim în acest fel.
Potrivit textelor din Faptele Apostolilor: “După patima Lui (Mântuitorul - n.r.), li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care” le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea, Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Iisus şi nu altul, Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel, cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Sfinţii Constantin şi Elena
În acest an, aceşti doi cunoscuţi sfinţi ortodocşi sunt prăznuiţi în aceeaşi zi cu Înălţarea Domnului. De fapt, praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena e cu dată fixă şi cade, în fiecare an, pe 21 mai.
Născut în Serbia în jurul anului 274, împăratul Constantin va ajunge împărat peste întregul Imperiu Roman. În ajunul luptei oştirii sale cu Maxenţiu, Constantin a văzut ziua în amiaza mare, pe cer, deasupra soarelui, o cruce luminoasă cu inscripţia „in hoc signo vinces” - prin acest semn vei birui. În somn, noaptea următoare, Hristos i se arată în somn lui Constantin şi îi cere să pună Sfânta Cruce pe steagurile soldaţilor pe care avea să-i conducă în luptă. Constantin ascultă porunca Mântuitorului şi îl învinge pe Maxenţiu. Pe Arcul de Triumf al împăratului Constantin de la Roma se păstrează inscripţia „instinctu diviniutates”, adică „prin inspiraţie divină”, indicând modul în care Constantin a câştigat bătălia cu Maxenţiu.
Cea mai importantă realizare a împăratului Constantin este Edictul de la Milano (313), prin care este recunoscut creştinismul. Peste câteva decenii, în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395), creştinismul avea să devină religie de stat. Edictul din timpul lui Constantin stipula ca biserica să nu mai fie impozitată şi să poată primi donaţii, iar creştinii să nu mai fie supuşi la morţi chinuitoare, cum ar fi răstignirea sau zdrobirea picioarelor. Tot Constatin a convocat primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), ca urmare a căruia a fost combătută erezia lui Arie şi s-a stabilit că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. Tot aici s-au scris şi primele şapte articole ale Simbolului Credinţei (Crezul).
Mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă în preajma fiului său. Era căsătorită cu generalul Claudius Chlorus, dar acesta divorţează de ea, la îndemnul împăratului Diocleţian. Împărăteasa nu se recăsătoreşte. Află locul în care era crucea pe care fusese răstignit Hristos. De fapt, pe Golgota descoperă trei cruci. Ca să o identifice pe cea a Mântuitorului, ating cele trei cruci de un mort. Când o ating pe cea a Mântuitorului, mortul învie.
Rusaliile sau Cincizecimea
La 50 de zile de la Înviere şi la zece zile de la Înălţare, mai exact pe 31 mai, în ultima zi din lună, prăznuim Rusaliile. Sărbătoarea mai poartă şi numele de Cincizecime şi Pogorârea Sfântului Duh.
Potrivit Vechiului Testament, Rusaliile au fost, la bază, o sărbătoare evreiască a belşugului, în cadrul căreia se aduceau ofrande. Mai târziu, sărbătoarea va deveni una a Legământului, încheiat la 50 de zile după ieşirea din Egipt. Şi astăzi, evreii sărbătoresc Cincizecimea, pe care o desemnează cu mai multe nume: Hagha Şavuot (Sărbătoarea Săptămânilor), Hagha Kaţir (Sărbătoarea Secerişului), Iom ha-Bikurim (Ziua primelor roade), Zeman Matan Toratenu (Vremea Dăruirii Torei Noastre).
În teologia ortodoxă, evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea "Faptele Apostolilor", unde se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se Împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc. Apostolii reuşesc să grăiască în nenumărate limbi, propovăduind învăţătura Mântuitorului.
