“Și tu bei coniac cu lacrimi?”, îi zisese ea încet, ștergându-i lacrimile, el fiind prea ostenit ca să i se mai opună femeii care îl ținea aproape ca în Pieta lui Michelangelo, aceea spartă de ciocanul unui nebun… “Ce zici?”- o întrebă el, căci glas mai avea. “Nimic, da’ ziceam și eu așa, că tare te-ai obosit…Iar acum mă mai și duci pe mine noaptea acasă. Nu e drept…” De fapt, el se lăsase dus, luat pe sus, n-avea oricum unde să meargă altundeva și nici putere și nici voință proprie nu mai avea…(Middlelove (Plagiat), de Victor Cilincă) Stela Iorga ni l-a prezentat pe Hemingway prin prozele sale scurte, două dintre ele, şi prin biografia sa bogată, care “poate să acopere o carte”. Victor Cilincă a continuat cu lectura sa, ne-a citit o povestire, un pamflet din viaţa unui cenaclu. Andreea Istrate, o nouă colegă, a zis că povestirea e dinamică, scrisă într-un limbaj uzual, şi oferă o liberă interpretare, chiar dacă încheierea e un fel de mărturisire. Ion Avram a observat trimiterile în realitatea culturală a oraşului, scrisul cu o oarecare înverşunare, amărăciune, dar şi pasaje poetice care scot textul dintr-o duritate otrăvită. Stela Iorga a spus că textul a fost scris prin deconstruire, pare a fi “o umbră de univers în urma lui Kafka”, de parcă autorul ar fi privit “în ochi neantul”. Andrei Velea a zis că poate că ar mai fi tăiat din text, l-ar fi “adus” la jumătate, că e prea lung.
Ca să închei rotund consemnarea, scriu ce spune Ion Avram în cenaclu, şi după cenaclu, despre Noduri şi Semne că „este o mişcare” şi mai adaug un citat-îndemn din Hemingway, care zice: “Nu confunda niciodată mişcarea cu acţiunea!”.
P.S. Astăzi, la sediul Cotidianului “Viaţa liberă”, ne citeşte Andreea Istrate. Pentru că ne adunăm târziu, parcă din ce în ce mai târziu, flash-ul va fi citit la 18,30, punct.
