Profesorul Virgil Pavel este un om foarte cunoscut în Tecuci. A predat matematica, de la repartiţie până la pensie, la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din localitate. A fost multă vreme director adjunct şi chiar director plin al renumitei instituţii. S-a remarcat prin responsabilitate şi perseverenţă. Nu lăsa niciodată treburile nefinalizate. Colegii i-au apreciat şi generozitatea, pentru că Virgil Pavel se străduia să vadă în jurul lui numai oameni cu zâmbetul pe buze. Ştia să facă dintr-un colectiv eterogen o familie armonioasă.
Nu s-a liniştit nici după ce a primit primul cupon de pensie. Dimpotrivă, şi-a lărgit sfera de activitate. S-a dus să-şi viziteze cătunul natal, Strâmba (Vâlcele), din fostul judeţ Tecuci, astăzi în Vrancea. S-a îngrozit. Localitatea golită de oameni, case dărăpănate, clopotniţa bisericii într-o rână, clopotul spart. S-a apucat imediat de treabă. A adunat bani, numai el ştie cum, a reparat clopotul şi incinta lui, a scris o carte despre sat, împreună cu soţia lui, doamna profesoară Lidia Pavel ("Întoarcere în timp"), i-a adunat pe fiii localităţii risipiţi prin toate punctele cardinale şi a făcut o întâlnire de s-a dus vestea pe toată valea Zeletinului. A mai scris apoi o carte autobiografică, "Optzeci de ani, în jurul vieţii mele".
Şi, totuşi, Virgil Pavel nu era liniştit. Primise o veste proastă de la Nicu, fratele savant din America. O boală cumplită l-a ruinat, din punct de vedere fizic. Mare păcat, pentru că Nicu este mândria familiei, dar şi a ţării.
Virgil Pavel s-a aşternut iar pe treabă. A alergat în toate direcţiile şi a mai publicat o carte: "Nicolae Pavel, 75 de ani, România - America, via matematica". Prefaţa volumului este semnată de cunoscutul scriitor şi profesor universitar Jan Hurjui. Aflăm de aici cumplita saga a familiei Pavel. Consideraţi chiaburi, părinţii ajunseseră în pragul disperării, pentru că nu puteau să-şi ajute copiii. Ca să scape de blestemul dosarului, Virgil a fugit tocmai la Satu Mare, unde a absolvit o şcoală tehnică. A fost repartizat la Iaşi. S-a înscris imediat la cursurile serale de la celebrul liceu "C. Negruzzi", unde a avut şansa să-l întâlnească pe renumitul profesor Colibaba. Cu ajutorul lui, l-a transferat şi pe Nicu, care era cu şapte ani mai mic, de la Podu Turcului, la acelaşi liceu ieşean, la învăţământ de zi. Nu i-a fost uşor. Modest îmbrăcat, era ţinta ironiilor "colegiale". Printr-o situaţie similară trecuse cândva Titu Maiorescu, student la Tubingen (Germania), dar nu din motive vestimentare. El îşi notase în jurnal: "Am să vă arăt eu, nemţălăilor, de ce este în stare un valah". Şi Nicu s-a îndârjit. A terminat şi liceul, şi Facultatea de Matematică, cu note maxime. A urmat doctoratul, a publicat mai multe cărţi, iar în 1986, îndrumat de celebrul savant Corduneanu, a ajuns prof. la Universitatea din Ohio.
Om întreprinzător, Virgil nu a băgat cartea în sertar. S-a dus cu ea la Iaşi şi a lansat-o în cadrul celebrului Seminar de Matematică, unul dintre cele mai renumite din lume. Au fost prezenţi renumiţii academicieni Viorel Barbu, Radu Miron, profesori universitari din Bucureşti, Constanţa, Cluj, cadre didactice din Iaşi, Galaţi, Podu Turcului şi Tecuci.
O lansare de excepţie a organizat şi la Tecuci. La ambele evenimente, Şt. Andronache a proiectat o diaporamă prin care a marcat, prin sunet, text şi imagini, momentele esenţiale din viaţa savantului omagiat. Ziaristul Viorel Burlacu a moderat discuţiile la care au participat: prof. univ. dr. Silviu Sburlan (Constanţa), prof. univ. dr. Cornelia Livia Bejan (Iaşi), scriitorii Petre Rău (Galaţi), C. Oancă, T. Dănăilă, V. Ghica, profesorii Sorin Ionescu, Gheorghiţă Ifrim, Tatiana Muşat şi Ion Pricope.
Drumul lui Nicu, de la Strâmba natală până în Ohio, este plin de învăţăminte pentru toţi. Şi pentru cei de pe băncile şcolilor, dar şi pentru diriguitorii învăţământului nostru. "Aur cenuşiu avem din belşug. Când vom învăţa să-l descoperim la timp, să-l ajutăm şi să-l valorificăm aşa cum se cuvine?
