Pe unde te duci, pe unde te-ntorci, când vine vorba despre situaţia economică locală, auzi inevitabil faptul că "Moare Combinatul!" şi că zona Galaţiului va ajunge cât de curând o a doua Vale a Jiului. Nu e prima oară şi nu va fi nici ultima, dar, dacă punem cap la cap toate informaţiile, nu rezultă deloc asta. Ba chiar dimpotrivă!
Robinetul din perioada preprivatizare
Primul zvon că "Moare Combinatul!" a apărut în anii 2000, în perioada premergătoare privatizării, când pe platforma siderurgică "sugeau" peste 1.000 de firme "căpuşă", care devalizau Sidexul cu imensa sumă de un milion de euro pe zi. Iar "semnalul de alarmă" venea chiar de la aceste firme, care aveau în spate oameni politici sau cu funcţii importante în stat, care se temeau că o să le dispară para-ndărătul. Şi exact aşa s-a întâmplat! După cumpărarea de către Lakshmi Mittal, pentru o mare parte din aceste firme s-a închis robinetul şi doar foarte puţini dintre respectivii "patroni" au reuşit să rămână competitivi în mediul de afaceri, în timp ce Combinatul nu numai că n-a murit, ci a devenit o societate rentabilă, cu zeci de milioane de euro profit încă din primii ani.
De al doilea "Moare Combinatul!" am avut parte în perioada crizei economice mondiale din 2008-2009, când, din cauza prăbuşirii pieţelor, combinatul siderurgic gălăţean a intrat pe o pantă descendentă, din care n-a mai reuşit să iasă multă vreme. S-a luat decizia de a se închide cocseria, a rămas în funcţiune un singur furnal, mii de muncitori au părăsit uzina cu salarii compensatorii, dar activitatea şi investiţiile au continuat, deşi bilanţul financiar a fost pe minus timp de nouă ani. Nu şi-o fi dat Mittal seama că Galaţiul n-are potenţial şi îşi propusese să se sinucidă economic? Pe parcursul acestor ani au apărut periodic zvonuri despre "Moare Combinatul!", lansate sau răspândite de multe ori de la cel mai înalt nivel, dar în cele din urmă siderurgia gălăţeană a revenit pe profit.
Gupta intră în joc, direct în prima ligă
"Moare Combinatul!" s-a întors în 2019, odată cu schimbarea proprietarului, tranzacţie care a făcut parte dintr-un pachet impus de Comisia Europeană. Ajuns la Sanjeev Gupta, un om de afaceri abia intrat în prima ligă a oţelului şi cu un trecut controversat, Combinatul nu numai că n-a murit, ba chiar a înregistrat în 2021 un profit-record, de peste 300 de milioane de euro.
După pierderile din anul următor, cauzate de problemele induse de războiul din Ucraina, s-a ajuns din nou la "Moare Combinatul!", situaţie influenţată şi de închiderea pentru trei luni a singurului furnal funcţional. Iar noua "vacanţă" a furnalului din acestă toamnă, peste care s-au suprapus zecile de procese deschise pentru neplata datoriilor şi numirea la conducere a unui fost avocat specializat în finanţe şi fuziuni/achiziţii, continuă să alimenteze temerile că sfârşitul epocii oţelului la Galaţi nu este deloc departe. Evident, procesul de repornire a furnalului, care este în desfășurare în aceste zile, contrazice trendul de îngrijorare generală.
"Sateliţii" actuali, pe urma vechilor "căpuşe"
Ultimul "semnal de alarmă" vine din partea micilor firme care-şi desfăşoară activitatea pe platformă şi care se tem că amânările succesive la plată le va forţa să tragă obloanele. Economic vorbind, situaţia de acum nu este foarte diferită de cea de dinaintea privatizării, zecile de firme care roiesc astăzi în jurul Combinatului neavând alte afaceri în afara celor derulate cu Liberty. Din punctul de vedere al colosului gălăţean, "sateliţii" care gravitează în jurul său nu-şi prea au rostul, pentru că i-ar fi mult mai comod să facă afaceri cu o singură companie de aprovizionare şi cu una de servicii, care să-i asigure necesarul de orice fel, fără zeci de oameni care să ţină evidenţa fiecărui şurub care intră în Combinat sau a numărului de măturători de pe alei şi să întocmească tone de acte. Şi, cel mai probabil, la o astfel de variantă se va ajunge, în ciuda opoziţiei zecilor de "patroni" care-şi vor vedea afacerile distruse. Angajaţii acestora nu vor fi afectaţi, pentru că şi cele câteva firme care vor rămâne vor avea nevoie de salariaţi, iar volumul de muncă va fi cel puţin similar şi suficient pentru a fi angajată toată lumea. În viziunea lui Gupta, o astfel de dispariţie din peisaj a firmelor mici este pur şi simplu o "optimizare" economică.
Trebuie spus că situaţia a devenit şi mai gri pentru patronii micilor firme după ce s-a aflat faptul că la combinatul "geamăn" de la Ostrava (Cehia) s-a declanşat o procedură de reorganizare aprobată de instanţă, iar companiile satelit existente acolo au fost amânate la plată pentru nu se ştie câtă vreme. Iar teama proprietarilor acestor mici afaceri de a rămâne fără "caşcaval" este probabil cel mai important vector de propagare a zvonurilor de închidere a Combinatului.
Ingeniozitate la limita legii
Să revenim un pic la Gupta, al cărui fler în afaceri este incredibil pentru mulţi români, obişnuiţi cu haosul de zi cu zi de pe la noi. Cu paşi calculaţi la milimetru, Gupta a reuşit să-şi dezvolte un adevărat imperiu industrial din mai nimic, manipulând cu ingeniozitate firme, oameni de decizie şi guverne în toată lumea, inclusiv în ţări puternic dezvoltate, iar din toate acuzaţiile post-factum care i se aduc nu s-a concretizat practic niciuna. Acţionând mereu la limita legii şi preferând să stea în afara pieţelor bursiere, strict reglementate, Gupta seamănă, plastic vorbind, cu un sportiv care câştigă dopându-se, dar este de fiecare dată mai abil decât controlorii antidoping şi scapă mereu cu faţa curată.
Inclusiv faptul că de luni de zile nu prea există comentarii oficiale despre situaţia din Combinat pare să facă parte dintr-un joc de-a victimizarea, care lui Gupta îi convine de minune şi îi poate aduce nişte împrumuturi cu garanţii de stat şi dobânzi subvenţionate sau chiar ajutoare guvernamentale, sub pretextul "bombei sociale" care ar putea exploda prin închiderea activităţilor siderurgice la Galaţi. Iar creşterea galopantă şi nejustificată a preţului energiei pe piaţa din România chiar ar putea fi stopată sau acoperită cu o mână de ajutor din partea guvernanţilor.
Nu investeşte nimeni în oameni degeaba
Un alt lucru care trebuie să dea de gândit în context este faptul că angajaţii au fost şi sunt plătiţi în toată perioada de inactivitate a furnalului, "inventându-se" pentru ei diverse activităţi conexe. Ori asta nu-i deloc o măsură pe care s-o ia cineva care are de gând să-şi închidă afacerea, ci una a cuiva care este conştient că are nevoie de mână de lucru calificată şi în viitor.
Acestui demes i se adaugă programele educaţionale derulate de Liberty în Galaţi, printre care clase de învăţământ dual pentru electricieni, în cadrul cărora elevii sunt susţinuţi cu burse, dar şi stagii de practică pentru absolvenţii de toate nivelurile, de la liceu la universitate. Cine dă bani pentru pregătirea generaţiilor viitoare de siderurgişti dacă ar vrea să-şi lichideze afacerea curând?
O altă informaţie foarte interesantă vine din Belgia, unde fabricile de la Liege, preluate la pachet în tranzacţia cu Mittal, au fost declarate falimentare, iar licitaţia desfăşurată pentru cumpărarea activelor a fost câştigată de Gupta, în numele... Liberty Galaţi! Suma vehiculată de presa belgiană pentru cumpărare şi reluarea producţiei se ridică la câteva zeci de milioane de euro, iar instanţele din Liege au certificat garanţiile financiare prezentate de gălăţeni. Parcă nu seamănă deloc a faliment, nu-i aşa? În plus, cei 600 de muncitori de la laminoarele şi liniile de zincare din Belgia sunt plătiţi de mai bine de un an şi jumătate doar pentru a face... curăţenie şi întreţinere, evident tocmai în ideea de a-i păstra în fabrici, asemenea celor de la Galaţi.
Mama răniţilor din tot grupul
Tot în perioada Gupta, Liberty Galaţi a livrat rulouri laminate uzinei din Piombino (Italia), materie primă şi cocs combinatului de la Dunaferr (Ungaria), acesta din urmă fiind cumpărat, în cele din urmă, în această toamnă. Mai mult, combinatul gălăţean a achiziţionat anul trecut certificate CO2 de 40 de milioane de euro de la Ostrava, pentru a ajuta fabrica din Cehia să facă faţă plăţilor restante, situaţie care este de aşteptat să se repete şi anul acesta. Toate aceste acţiuni de "mama răniţilor" ale combinatului gălăţean sunt semne clare de potenţial foarte important şi de viitor fără prea mulţi nori negri.
Una peste alta, rezultă că Galaţiul este fără discuţie cel mai puternic activ al lui Gupta, atât financiar, cât şi de producţie, iar temerile că se va închide într-un viitor apropiat nu reprezintă decât fumigene lansate de diverşi indivizi interesaţi şi împrăştiate în piaţă de "răspândaci" naivi, fără prea multe informaţii colaterale.
Perioadă dificilă pentru siderurgia europeană
Nu mai puţin adevărat este faptul că siderurgia europeană traversează o perioadă foarte dificilă, preţurile actuale din piaţă ajungând la mai puţin de jumătate faţă de cele de acum doi ani, astfel că mai mulţi producători au luat decizia de a opri temporar producţia. Cauza principală, dincolo de războiul din Ucraina, care a dat peste cap liniile de aprovizionare şi de distribuţie, o reprezintă... China. Aceasta a oprit imensa sa campanie de dezvoltări imobiliare, sector care îi asigura creşterea economică record pe care o raporta an de an, deşi respectivele locuinţe au rămas în mare parte goale şi sunt evident inutile. În schimb, fabricile de oţel care aprovizionau acest uriaş sector imobiliar nu s-au oprit şi vând acum peste tot în lume la preţuri minime, prin diferite tertipuri, care se adaugă costurilor oricum reduse datorită energiei subvenţionate, lipsei certificatelor de poluare şi mâinii de lucru ieftine, iar consecinţa firească este că piaţa europeană a căzut. În cazul adoptării unor reglementări antidumping dure, măsuri aflate mai mereu pe masa Comisiei Europene, situaţia va reveni la normal, iar siderurgia europeană îşi va putea relua activitatea la parametri optimi, pentru că nicio ţară de pe continent nu-şi permite luxul de a-şi îngropa o industrie strategică. Iar, odată cu încheierea războiului, reconstrucţia Ucrainei va oferi o altă gură mare de oxigen producătorilor de pe continent.
Optimizări în așteptarea relansării
Până atunci, însă, toată lumea face "optimizări" economico-financiare, iar măsurile luate la Galaţi nu sunt fundamental diferite de cele din alte ţări europene. Aşa că "Moare Combinatul!" nu reprezintă decât un slogan fără acoperire, lansat pe piaţă pentru a nu ştiu câta oară, situaţia Galaţiului fiind foarte departe de cea din Valea Jiului (ajunsă, aşa cum excepţional i s-a spus în presă, Jalea Viului), cu care deseori se fac comparaţii.
Mai ales în contextul finalizării infrastructurii rutiere aflate în construcţie în jurul oraşului, Galaţiul are perspective serioase de dezvoltare, iar siderurgia va avea, evident, un aport foarte important la acest lucru. În plus, aşa cum spuneam, Gupta nu e deloc un fraier, ci poate cel mai abil om de afaceri pe care l-a cunoscut Galaţiul în cei peste 30 de ani de la Revoluţie. Şi cu siguranţă nu va rata o astfel de ocazie, chiar dacă o vreme va mai fi nevoit să strângă din dinţi!
