Dragi gălăţeni, cum ar fi să ieşiţi dimineaţa în balconul locuinţei şi să nu vedeţi câţiva maidanezi scormonind prin gunoaie, după mâncare, ci câţiva iepuraşi ţopăind veseli pe spaţiul verde din faţa blocului? Sau cum ar fi să mergeţi să pregătiţi un grătar delicios, într-un spaţiul special amenajat pentru asta, şi în vreme ce fleicuţele, pulpiţele şi mititeii sfârâie pe jar, să nu fiţi asaltaţi de maidanezi slăbănogi şi flămânzi, ci de raţe şi gâşte care vă cerşesc cu insistenţă biscuiţi, cipsuri sau bomboane? Sau cum ar fi ca noaptea să nu vă trezească din somnul cel dulce miorlăitul cotoilor în călduri sau lătratul isteric la lună al aceloraşi câini comunitari, ci ronţăitul pofticios al iepuraşilor care şi-au găsit loc de cină sub fereastra dumneavoastră de la parterul blocului. Ei bine, ar însemna că nu mai sunteţi în Galaţi, ci în Germania, mai precis la Hamburg!
„Animalele urbane din Germania sunt comestibile. Cu exceptia veveriţelor şi a lebedelor”, scrie ziarista gălăţeancă Gabriela Palade, într-un articol vioi publicat de jurnalul on-line www.romaningermania.ro, realizat de jurnalişti români din diaspora. De ce ne-am oprit tocmai acum, în prag de sărbători, asupra acestui subiect? Pentru că dispariţia căprioarei care, de ani buni, sălăşluia pe Faleza Dunării, a stârnit multe comentarii.
Unii au susţinut sus şi tare că locul ei nu era pe Faleză, unde se aclimatizase, ci într-o grădină zoologică. Numai că aceia care au vânat-o n-au fost oamenii, ci haitele de câini aproape sălbăticiţi de pe Faleză. Şi nu doar căprioara le-a căzut victimă, ci şi familiile de fazani care vieţuiau, acum câţiva ani, tot pe Faleză. Tocmai de aceea am încercat să aflăm ce animale urbane au alţii. De pildă nemţii.
Iepuri în grădină
„Asa cum în România este obişnuit să vezi câini la tot pasul sau pisici vagaboande (de obicei negre) care-ti taie calea spre serviciu, în Germania este normal sa vezi armate de iepuraşi în grădina din faţa blocului tău sau în parcuri. Primăvara, cam după Paşte, apar şi noile generaţii de iepuraşi. Pufoşii gri încep să iasă la păscut dimineaţa. Îi vezi ţopăind din grădină în grădină sau trecând strada. Lumea le suplimentează porţiile de iarbă cu cantităţi mari de morcovi, cotoare de varză şi de mere”, se arată în articol.
Raţe, gâşte şi lebede cu tupeu
„În parcurile în care se găsesc lacuri, raţele şi gâştele sunt omniprezente. Ele arată exact ca păsările noastre de curte, numai că n-au aripile tăiate şi pot zbura pe deasupra apei. În Hamburg, în marele parc din jurul lacului Alster, orătăniile se plimbă ţanţoşe chiar prin locurile speciale amenajate pentru grătar, unde oamenii frig carne preambalată (poate chiar pe suratele lor înaripate care n-au avut privilegiul să trăiască în natură, ci au vieţuit într-un complex zootehnic) şi au tupeul să cerşească pâine, chipsuri şi biscuiţi chiar de la posesorii grătarelor.
Pe lângă raţe şi gâşte, vin şi lebedele de pe apă, pescăruşii şi porumbeii. Este aşa o bătaie din aripi şi o înghesuială, se duce atâta luptă pentru firmituri încât nu rămân niciodată resturi. Obrăznicia zburătoarelor este atât de mare încât se întâmplă ca, după ce le-ai dat câteva firimituri, să nu mai poţi scăpa de ele.
Eşti practic asaltat de raţe, gâşte şi lebede ieşite din apă care ţipă îngrozitor, se reped la tine şi nu te părăsesc cu una cu două. Cele mai insistente sunt gâştele, care stau şi cel mai mult pe uscat”, scrie Gabriela Palade. Multe dintre raţele şi gâştele din parcuri au cip, iar lebedele sunt şi ele monitorizate. Spre iarnă, doar raţele şi gâştele rămân pe apă, lebedele sunt strânse într-un loc special, mai cald.
Nimeni nu le vânează
Trebuie spus că niciunui german nu-i trece prin cap să vâneze aceste animale comestibile. „Cu 2 euro iei patru pulpe mari de pui, le prăjeşti şi astfel îţi piere pofta de a hăitui răţoiul din parc. Nici măcar românii care locuiesc ilegal în Germania n-ar risca să se transforme în vânători, în condiţiile în care oricine ar vedea capturarea unui animal ar chema imediat Poliţia”, subliniază romaningermania.ro.
Cu veveriţa în balcon
Veveriţele sunt o prezenţă obişnuită în cartierele cu copaci şi multă verdeaţă. „Unele dintre ele au devenit atât de tupeiste încât îţi sar în balcon şi îţi răscolesc ghivecele cu flori, doar-doar vor găsi vreo alună pe care au ascuns-o acolo cu ocazia precedentei vizite ori vreun bulb de plantă numai bun de înghiţit. Deşi musafirilor li se par foarte haioase şi drăgălaşe, ajungi să admiri aceste vietăţi cu coadă stufoasă mai de la distanţă, în condiţiile în care pleci de acasă şi la venire găseşti dezastru pe balcon. Uneori, când le surprinzi asupra faptului, nici nu apuci să le cerţi, pentru că ceea ce vezi dintr-o privire este doar o coadă roşcată şi un salt sprinten peste balustradă. Special pentru veveriţe, germanii plantează mulţi aluni, atât în parcuri, cât şi printre blocuri”, scrie Gabriela Palade.
Citeşte şi: Un gălăţean hoinar prin lume/ 99 de ţări vizitate, la doar 27 de ani
