Şi mai zice ţaţa Ioana lui Alexe Jingă: "Dacă vrei s-o aştepţi, intră şi stai pe prispă, cuminte... nu să umbli prin bătătură... nu să cotrobăieşti prin firide... nu să scotoceşti şi nu să te ţii de droanţe!... când a plecat, aşa m-a rugat să le spun celor care au de gând s-o aştepte!... dacă nu m-asculţi, te pârăsc!... vezi, eu mă uit peste gard şi prin geamuri, din când în când!... ai grijă, stai pe prispă şi aşteapt-o!... dacă te plictiseşti, apucă-te de numărat!... numără furnicile, numără fluturii, numără frunzele, numără vrăbiile şi rândunelele!... dacă se face noapte, şi nu apare, numără stelele şi licuricii, numără vioarele cântătoare prin troscot!... sau culcă-te şi dormi şi visează!... dormi... să creşti mare!... şi visează că eşti mare!... ştii să visezi că eşti mare?... ai visat vreodată că eşti mare?... nu te-a învăţat nimeni?... şi, dacă nu te-a învăţat, rămâi aşa, mititel?... învaţă-te singur!... nu mai aştepta pară mălăiaţă şi mură-n gură!... să nu crezi că-i greu!... şi, după ce visezi că eşti mare, să mă strigi la gard şi să-mi povesteşti cât a durat şi cum a fost când eşti mare, da?... vezi câte posibilităţi ai pentru ca să nu te plictiseşti? după cum bag samă, cred că n-ai chef de numărat nimic!... bag samă că ai chef să te visezi mare!... ca să visezi, trebuie să dormi, da? şi, ca să dormi, trebuie să adormi, nu?... poţi să adormi fără să faci nimic, aşa, fără să fii ostenit, măcar?... nu poţi, da?... dacă nu poţi, numără! numără, aşa, fără să numeri nimic!... numără-n gând!... şi-ai să te convingi că nici nu ajungi cu număratul cam ca de-aici până-n gară, şi ai şi adormit!... însă, ai grijă, nu cumva să visezi altceva decât că eşti mare! că n-ai făcut nimic... şi tot mic rămâi!... hai, pune mâna şi fă ce ţi-am spus, ş-apoi te-aştept la gard să-mi povesteşti!... şi nu te speria, dacă vine bunică-ta şi te găseşte visând! am să-i spun eu ce vrei să faci, şi n-are să te ocărască!... hai, gata, abia aştept să te trezeşti şi să te văd... mare!... dacă văd şi văd că nu te mai trezeşti şi că întreci măsura cu visul, am să te hâţân eu, că nici prea mare nu-i bine să fii... de mititel! trebuie să fii, aşa, în pas cu vârsta... nu cum sunt alţii, de nu-şi mai încap în piele... ori nu te mai poţi înţelege cu ei... cum a fost şi cu omul meu, Alexe... când a dormit şi a visat prea mult, şi nu l-a trezit nici un trecător... şi, iată, l-a călcat trenul şi i-a tăiat un picior... îl ştii, da?... gata, am terminat, pune mâna şi numără, şi adormi, şi dormi, şi visează!... dacă stai şi dacă nici măcar nu visezi, n-ai nici un praf de noroc!"... Sigur că da!
Dacă vrei curaj, încearcă să-ţi fie frică (IX) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
