Doi fraţi buni, de-aceeaşi mamă şi de-acelaşi tată. Născuţi în aceeaşi noapte, la cinci minute distanţă unul de altul. Gemeni, adică. Şi leiţi, nu glumă. Chiar şi mă-sa-i recunoaşte greu. Ca să nu-i încurce şi să nu-i dea ţâţă numai unuia sau numai altuia, a scris pe unul „primul Ion” şi pe celălalt a scris „următorul Ion”. Fiindcă, evident, pe amândoi îi cheamă la fel. Aşa vrură nănaşii, Ion Poiană şi Ioana Poiană. Şi cumătra mică, Ioana Salcâm, nu avu nimic împotrivă. Şi nici cumătrul mic, Ion Salcâm, n-avu. Toate bune şi la locul lor. Însă, chiar din primele clipe de alăptare, ne/fericita mamă de băieţi gemeni perfecţi observă că primul Ion urlă de cutremură blocul turn când suge în casă. Numai afară, departe de blocul lor şi de alte blocuri, primul Ion suge liniştit. Tot în acelaşi timp, îşi dă seama că următorul Ion zbiară de întrerupe pământul când îl alăptează afară. Numai în apartament, la etajul zece al clădirii, ultimul etaj, şi într-o cameră cât mai mică, în bucătărie, de pildă, următorul Ion mănâncă şi adoarme şi creşte mare şi liniştit. Ce mai chinuială pe sufletul şi pe trupul bietei mame! Toceşte scările alergând (toată ziua şi toată noaptea) între cele două puncte de alimentare!...Ion Salcâm, tatăl celor doi Ioni I. Salcâmi identici, se consultă cu tot felul de specialişti în modriguri infantile, cu tot soiul de medici mai mult ori mai puţin doctori în mofturi şi hachiţe premature, cu toţi clarvăzătorii din raza de acţiune a relaţiilor sale...şi află că primul Ion suferă de seismofobie malignă şi următorul Ion este bântuit de agorafobie la fel de gravă. Aşadar, unul e-n stare să moară de frica (funciară) a vrunui cutremur, iar celălalt e gata să sucombe de teama (la fel de funciară) a oricărui spaţiu deschis!...Nici o babă şi nici un descântec din lumea îngustă şi din lumea largă, nici o terapie primitivă şi modernă nu au reuşit să le scoată spaima din cap celor doi ţânci, copilaşi, băieţei, flăcăiaşi...care, iată, sunt din ce în ce mai mari, din ce în ce mai copţi la minte, chipurile, dar să li se şteargă obsesiile din suflete, neam! Şcolile, fiecare, şi le-a făcut la locul supliciului. Primul Ion a studiat afară, iar următorul Ion a studiat numai înăuntru. Părinţii Salcâmi s-au străduit să le asigure toate condiţiile necesare în aceste cazuri deosebite şi dificile. Până la vârsta de doi ani, când i-a înţărcat cu forţa, cei doi au mai stat împreună, s-au mai văzut, chiar dacă au zguduit blocul şi maidanul cu ţipetele lor determinate şi puternic exprimate din temerile lor patologice, fără justificare-n viziunea/ansamblul normalilor din jur. Însă, după ce maică-sa i-a tăiat de la sursa cu lapte, gemenii leiţi şi bolnavi de frică s-au despărţit. Astfel, fiecare a înţepenit pe locul lui. Şi, deoarece părinţii lor au murit de inimă rea, legăturile dintre cei doi deja maturi sunt asigurate prin telefonie mobilă sau prin servicii poştale!...Stai să vezi!
Imprevizibilul de la ora zece fără un sfert (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
