Hai, vino aproape! aşa! mai aproape!/ n-ai frică! nu-i nimenea-n jurul cel mic!/ nu-i nimenea-n jurul cel mare! nu-i nimeni!/ m-auzi cum te caut? m-auzi cum te strig?// M-auzi cum te mângâi în visuri şi-n gânduri?/ mă vezi cum (mă) umblu prin visul tău lung/ de-aici până-n viaţă, de-aici până-n moarte.../ şi, totuşi, nu ştiu nici să stau, nici s-ajung/ (şi eu) mai aproape, aşa, mai aproape/ de trupul tău scump şi de mult aşteptat,/ de sufletul care-mi (a)ţine suflarea/ şi timpul şi spaţiul când urc şi când cad/ în lumea aceasta, din lumea aceasta.../ în lumea cealaltă, din lumea cealaltă.../ în lumea aceasta, din lumea cealaltă...în lumea cealaltă, din lumea aceasta/ mai scurtă, mai lungă, mai rece, mai caldă!// Să ştii c-am deschis (înspre) tine fereastra/ şi poarta şi uşa şi sudul şi nordul!/ să ştii c-am săpat o fântână adâncă,/ adâncă, adâncă...să-ncapă tot plânsul/ când viaţa şi moartea mă râd şi-mi dau brâncă/ în calea spre unde aud ispăşirea,/ păşirea şi glasul de-atunci pân-acum.../ şi, totuşi, nu ştiu de ce văd înainte/ şi-n urmă doar triste desene de fum!//...
Hai, vino şi adu-mi răspuns pentru tot,/ pentru toată această mirare-ntrebare.../ şi vezi şi auzi cum nu ştiu şi nu pot/ să nu te aştept până când (se) dispare/ cel mic şi cel mare nimic dimprejur,/ cea lungă distanţă-ntre mine şi tu!.../ hai, vino şi vezi ce înduri, ce îndur!.../ hai, vino şi vezi chiar acu, chiar acu!//...
Şi vezi cum vioarele intră-n copaci!/ şi puii în ouă! şi ouăle-n cloacă!/ şi mărul în floare! şi leacul în vraci!/ strigarea-n tăcere! şi viaţa în joacă!// Şi vezi cum s-aude atunci, înapoi,/ sosirea în gară a trenului care/ aduce veniri cu mulţime de doi/ supra doi când apune mănâncă răsare!// Şi-auzi cum se vede acum înainte/ de-a fi mai încolo ajunsă, ajuns/ târziu mai devreme decât cele sfinte/ închise afară, deschise-n pătruns!// Şi vezi şi auzi şi te-ntoarce acasă,/ chiar dacă acasa-i rămasă atunci,/ când trupul şi sufletul tău în mireasă/ intrase o clipă cu aripe lungi!// Hai, vino o dată să iei niciodată/ din zborul oprit al acelui acum.../ şi du-te în gara cu lampă-afumată/ când trenul descarcă desene de fum!// Hai, intră în rochie până deseară.../ şi stai până mâine...şi stai până când/ lăuntrul nuntirii ascunde afară/ eternul niciunde, eternul nicicând!//...
