Pentru că m-am fript altădată cu Emil Constantinescu, suflu şi-n Klaus Iohannis. Prin urmare, chiar dacă mă bucur de rezultatele alegerilor, nu din cauza edilului de la Sibiu simt că mi-au mai pierit din junghiurile pe care le aveam, de o lungă bucată de vreme, în entuziasm.
Am văzut în seara alegerilor mii de oameni ieşiţi în stradă, nu musai pentru a sărbători victoria viitorului preşedinte, ci mai mult pentru a da o palmă partidului de la guvernare, dar şi celorlalte formaţiuni politice. Toate, deopotrivă, au subestimat puterea pe care o au cei care votează.
Am văzut o Românie care, aşa cum e normal, şi-a reintrat în drepturi, a ştiut să-i pună cu botul pe labe pe cei care le-au aruncat, cu aroganţă, firmituri de la înălţimea politică, în care s-au crezut veşnici. Doar pentru că au mizat pe adormirea alegătorilor şi-au permis să fie groteşti cu toate pomenile lor electorale, plesnite în capul românilor cu o totală lipsă de bun simţ. Au sperat într-atât că ne-au sărăcit şi ne-au prostit definitv, încât nici nu şi-au închipuit că toate aceste golănisme se vor întoarce împotriva lor.
Vă mărturisesc că mi-au mers la inimă, în seara alegerilor, atât discursul lui Ponta - unul dintre cele mai oneste din câte a avut vreodată ca politician (dacă putem să-l credem pe cuvânt), dar mai ales faţa lui Dragnea, vizibil izbit în creştet de o realitate cruntă: pierduseră în mod neaştepat alegerile!
Nu Iohannis a câştigat, ci românii, fie ei din ţară, fie din frământata diasporă. Şi asta s-a văzut imediat după alegeri: marţi şi miercuri s-a înregistrat un fapt istoric în Parlament - deputaţii şi senatorii au fost obligaţi să-şi execute colegii. Au picat şase capete de politicieni corupţi în doar două zile, plus că a fost respinsă, după doi ani de stat la clocit, Legea amnistiei şi graţierii. Este pentru prima dată când s-a ridicat imunitatea atâtor politicieni deodată. Este pentru prima dată, după foarte mult timp, când românii ieşiţi în stradă, chiar i-au speriat pe toţi politicienii, indiferent de culoarea politică. Iar faptul că prin votul lor, în numai câteva ore până la închiderea urnelor, au reuşit să schimbe soarta alegerilor, a arătat că, aşa cum este normal, puterea stă în mâna milioanelor de români uniţi.
A fost un moment din care ambele tabere - votanţi şi aleşi - au avut ce învăţa. Oamenii simpli au descoperit, în sfârşit, că nu fiind pasivi, blazaţi şi angoasaţi, îşi pot schimba în bine soarta. Iar acesta trebuie să fie doar un bun început: aleşii trebuie obligaţi, dacă nu au conştiinţă că trebuie să lucreze pentru binele celor care i-au pus în funcţii, nu pentru clicile de partid şi interesele proprii.
Totodată, sper ca şi politicienii, toţi, de la stânga la dreapta, să fi înţeles că e momentul să-şi reformeze partidele, să-şi schimbe optica şi modul în care-i privesc pe alegători. Să-şi facă o zdravănă curăţenie în curţile proprii, să-i lase pe cei corupţi să fie pedepsiţi aşa cum merită, să-şi caute oameni noi, care să pună mâna să mai facă şi un capăt de treabă. Garantez că, dacă vor vedea că se face ceva real pentru ei, că încep să apară locuri de muncă şi creşte nivelul de trai, că li se respectă drepturile, că se finanţează corect Educaţia şi Sănătatea, oamenii vor avea alte griji decât să arate cu degetul către cei care-şi mai ling degetele, dacă tot umblă cu mierea bugetului. Dar măcar să nu-şi mai bage mâna până la cot!
