Primarul municipiului Galați vorbește în interviul acordat „Vieții libere” despre realizările și neîmplinirile din cei opt ani de mandat, despre proiectele viitoare și despre alianța electorală PSD-PNL. Totodată, demontează minciunile de campanie și subliniază calitățile care îl recomandă pentru cel de-al treilea mandat de primar. În acest prim episod, aduce în discuție și proiectul privind un nou stadion la Galați.
- Domnule Pucheanu, care sunt cele mai importante trei realizări ale dumneavoastră din cei opt ani de mandat de primar al Galațiului?
- Aș evidenția în primul rând axa formată din străzile pe care le-am modernizat: Siderurgiștilor, 1 Decembrie, Traian Vuia, Henri Coandă, Coșbuc. E o investiție care a schimbat fața a opt cartiere. A doua, una extrem de dragă sufletului meu, este centrul orașului, care din nou cred că a repus Galațiul pe un loc fruntaș și este nevoie de o precizare: până mai alaltăieri, ne cam era rușine să le prezentăm centrul orașului rudelor sau celor care veneau din afară. Pentru că, oriunde în lume, când te duci într-o localitate, cel mai probabil ajungi în centru. Și a treia realizare importantă e faptul că avem foarte multe investiții în zona învățământului și a sănătății. Sunt cele două domenii care merg, din punctul meu de vedere, mână-n mână pentru o populație sănătoasă. Și nu mă refer doar la sănătatea fizică, ci și la cea mentală. O populație bine pregătită, școlarizată cum trebuie, și evident cu niște instituții de sănătate care să acopere orice fel de nevoie. Acesta e crezul meu, asta face dintr-un oraș un loc în care să-ți dorești să trăiești, să-ți vezi copiii crescând, nepoții și multe alte generații. Pentru că nu trebuie să uităm că, până în anii 2000-2010, Galațiul, ca multe alte orașe ale României, a trăit un nefericit exod. Mă mai întâlnesc cu oameni care îmi spun că se întorc acasă pentru că au regăsit aici cu totul altceva față de ce știau ei că au lăsat în urmă.
- Ați vorbit despre realizări. Care ar fi cele mai mari trei neîmpliniri?
- Haideți să vă spun așa! În primul mandat am reușit un număr mai mare de realizări, uitându-mă și pe lista promisiunilor. Dacă mă uit pe cel de-al doilea, programul electoral pe care l-am avut în 2020, față de ce putem să cuantificăm ca deja realizat, există un oarecare procent de proiecte nerealizate. Am promis că începem modernizarea Falezei Dunării și n-am început-o. O vom începe cel mai probabil anul acesta. E greu să explici cuiva de ce nu s-a întâmplat, chiar dacă a ținut sau n-a ținut de tine, ca instituție, sau de tine, ca persoană fizică. Puțină lume va înțelege, dar nu e de blamat. A mai fost Valea Țiglinei cu Parcul Coposu, pe care la fel am fost convins că le vom începe, știind la momentul acela cum funcționau proiectele cu fonduri europene. Deci, acestea două cred că sunt cele mai mari nerealizări pe care le-am trecut în sarcina mea, chiar dacă - o să încerc să mă scuz, dacă îmi dați voie - vorbind de fonduri europene, nici în momentul de față nu s-au lansat ghidurile de finanțare. Ține doar de minister, de ADR (n.r. - Agenția pentru Dezvoltare Regională) și de când și cum se mișcă acești funcționari publici. Acum, dacă e s-o luăm strict politic, pe principiul, da, domnule, dar noi nu am votat ADR-ul de care ne vorbești, noi l-am votat pe Pucheanu, tu ne-ai promis. Și dacă ieșea bine, nu vorbeai de Agenția respectivă, ci de cât de bun ești tu. Prin urmare, îmi asum acest neajuns și cred că al treilea, că tot se vorbește în ultima perioadă de performanțele echipei Oțelul, cred că am reușit să facem prea puțin pentru sport. Și nu mă refer la finanțările pe care le oferim sau pe care le-am dat, ci la infrastructura sportivă de care orașul are nevoie. Chiar dacă am mai făcut un număr consistent de săli de sport la școli, cred că în continuare se poate mai mult, ca să nu mai vorbim de ceea ce cere în ultima perioadă majoritatea gălățenilor.
- Recent, alături de antrenorul Oțelului, Dorinel Munteanu, ați anunțat oficial demararea pașilor necesari pentru o nouă arenă. De ce acum, în prag de campanie electorală?
- Mi s-a pus această întrebare și la conferința de presă, însă așa cum v-am spus, eu nu am promis stadion, dar îmi place să cred că toate necesitățile orașului ajung în cele din urmă și la urechile mele. Nu puteam să visez în toamnă că Oțelul se va califica în finala Cupei României, o performanță extraordinară dacă ne gândim că echipa era anul trecut în liga a doua. O calificare în această fază a competiției, cu posibilitatea crescută de a câștiga trofeul, așa cum îmi spun și consilierii mei care se pricep mai bine la fotbal, atrage de la sine o calificare în cupele europene. Galațiul contează din nou, iar asta nu doar mulțumește, ci și obligă și, da, mă simt obligat să fac tot posibilul pentru ca orașul nostru să meargă în mod civilizat la un stadion modern așa cum este, de pildă, cel de la Craiova. Și nu doar la meciuri de fotbal, poate și la un concert al unui artist de talie internațională.
- Să înțelegem că acum e vorba și de un joc politic cu Bucureștiul pentru finanțare?
- Proiectul nostru cu stadionul este la CNI (n.r. - Compania Națională de Investiții), deja purtăm discuții serioase în acest sens și sper că băieții de la Oțelul să-mi mai ofere cel mai puternic argument, și anume să aducă Cupa la Galați. Apoi voi putea bate cu pumnul în masă, deși în momentul de față în pole-position sunt Bazinul de Înot și Patinoarul cu proiectul avansat de a fi transformat în Sală Polivalentă. Dar sunt optimist că vom putea convinge Bucureștiul că nu doar Ardealul are nevoie de infrastructură sportivă. Nu doar acolo se joacă fotbal, nu doar acolo sunt competiții importante, nu doar acolo sunt campioni. Noi, Galațiul, dăm campionii la volei, la futsal, jucăm finala de Cupă la fotbal, am dat campioni la hochei și, cu toate astea, dacă vă veți uita pe infrastructura de patinoare, s-au ridicat doar în zona aceasta de centru, din Harghita. Orice comunitate are nevoie de un stadion. E o problemă de principiu și de răspândire, să-i spunem așa, a bunăstării țării acesteia, doar pentru unii și nu pentru toți. Iar Moldova este cea mai văduvită.
- Care ar fi cele mai importante proiecte pentru mandatul următor?
- Chiar zilele astea am încercat să-mi structurez cam cum aș vrea să arate și pe ce să ne ducem dincolo de fondurile europene. Avem POR (n.r. - Programul Operațional Regional), avem PNRR (n.r. - Planul Național de Redresare și Reziliență), mai avem bani de pe la Fondul de Mediu pe care i-am accesat. Va exista și o emisiune de bonduri municipale, pentru a putea face rost de finanțarea necesară celorlalte proiecte care se vor axa pe regenerare urbană, în mod principal. Mă refer iarăși la Faleză, de data asta sigur va începe, apoi de Valea Țiglinei împreună cu Parcul de la Ultimul Leu, vorbim de relocarea societății Ecosal și de transformarea spațiilor pe care le ocupă în momentul de față în spații pentru cu totul alte activități. Și anume, ultimul hangar care există în urma defunctului aeroport de la Galați, care e folosit ca atelier de reparații a celor de la Ecosal, va fi transformat în sală de spectacole și toată zona aceasta de parc auto va fi transformată într-un parc cu verdeață, alei și alte modalități de relaxare. Vorbim, de asemenea, de relocarea Transurb, adică baza auto din strada Macului, iar pe actuala bază Transurb vom face o bază de atletism, dar și un parc și o pădure urbană, pentru că orașul s-a extins mult înspre nord fără ca acest fenomen să fie susținut și de parcuri, grădinițe etc. Toată lumea a încercat să-și maximizeze bucățica de teren și ne-a dus în postura ca o zonă aglomerată să nu aibă niciun parc. În consecință, e nevoie de această regenerare urbană. Continuăm și cu investițiile în educație, chiar dacă se spune că politicienii nu-și doresc cei mai inteligenți alegători. La mine nu funcționează, eu îmi doresc ca alegătorii, indiferent că sunt ai mei sau oricui altcuiva, să fie conștienți de ceea ce aleg și să aleagă cu capul, nu cu pântecele.
- Unde se mai poate extinde orașul?
- Sper că pe verticală. Mi-a plăcea să văd din ce în ce mai multe clădiri cât mai înalte, chiar dacă solul e problematic aici, dar cred că dacă ai o formă de ancorare bine gândită, nu e o problemă în a te duce pe verticală. Dacă nu vom ajunge la a face o zonă metropolitană și, de ce nu, poate că într-un viitor, nu foarte îndepărtat, comunele limitrofe să devină partea aceluiași UAT (n.r. - Unitate Administrativ-Teritorială), va fi greu să ne extindem. Avem spre est o parte industrială care va crește în continuare. Înspre sud avem Dunărea și limita teritorială, asta dacă nu vom înfige primii steagul în insula care a apărut și să spunem că e a Galațiului. În vest suntem limitați de combinatul siderurgic, iar în nord ajungem imediat la Vânători. E problematică extinderea Galațiului. Au de câștigat, în schimb, comunele din jurul Galațiului care cândva erau micuțe. Acum au devenit mari cu bugete frumoase pentru că au o sumă consistentă de contribuabili. Pentru cei care încă se întreabă dacă Galațiul se dezvoltă sau crește ca număr de populație sau scade, faptul că sunt mii de gălățeni care aleg să-și facă o casă la Vânători, Șendreni, Tulucești sau Smârdan, nu ține de administrație, ci de prețul terenului, care încă e mai ieftin în zonele respective. Și e un trend european să îți muți reședința la periferie, în zona metropolitană.
- Care a fost cea mai mare provocare în administrație în acești opt ani de mandat?
- Mentalitatea funcționarilor publici și viteza de reacție în raport cu unele probleme care pot apărea peste noapte. Din păcate, funcționarii pe care multă lume îi blamează, dar 90 și ceva la sută își fac treaba, au crescut cu un sistem de sorginte sovietică, în care orice faci este potențial supus anchetei. Plecând de la faptul că în comunism trebuia să existe cineva care să-ți găsească în permanență ceva și să te pedepsească, din păcate, neieșind încă din această logică, sunt foarte mulți cei care merg pe premisa că dacă nu faci nimic, nu greșești. Între timp mai apar niște norme, o altă demență în administrația publică. Unul scrie legea, după care vine altul și spune cum să o interpretezi. Nu înțeleg de ce legea nu e clară de la bun început și trebuie să apară altcineva să o interpreteze. Nu e în altă limbă, e tot în română! În fine, cred că asta a fost cea mai mare provocare, sincer. Mi-a scos peri albi. Celelalte probleme ale Galațiului le știam, sunt rezolvabile, dar ele pot fi soluționate tot cu oamenii care își fac treaba.
(Va urma)
A consemnat Cezar Gorovei
(P)
