Am scris de multe ori şi o voi face de fiecare dată când voi avea ocazia că, în opinia mea, educaţia este fundamentală pentru o ţară. Când vom reuşi să "reparăm" sistemul educaţional, vom rezolva toate celelalte probleme ale naţiunii. Şi sănătatea, şi economia, şi justiţia, şi bunul-simţ, absolut totul are la bază o educaţie performantă.
Greva profesorilor din aceste zile a readus în prim-plan problemele cu care se confruntă educaţia românească de mai bine de 30 de ani. Subfinanţată cronic dintotdeauna, educaţia a ajuns la limita de subzistenţă, iar dascălii au ieşit în stradă pentru a-şi striga nemulțumirile. E drept că, deşi şcoala românească e cangrenată de probleme grave, profesorii au ales să protesteze serios doar când propriile salarii au devenit o... problemă, celelalte nemulţumiri fiind tratate de-a lungul timpului doar cu memorii şi petiții.
Şi-aici intervine o problemă pe care o consider majoră, cea a SISTEMULUI profund viciat pe care este clădit în momentul de faţă învăţământul românesc. Şi, din păcate, situația nu este rezolvabilă prin acţiuni din exterior. Oricât de mulţi bani li s-ar da profesorilor acum, şi cea mai mare parte dintre dascăli îi merită fără îndoială, problemele de fond ale educaţiei nu se vor rezolva.
Şi avem exemple foarte elocvente, în celelalte sisteme la fel de viciate în care s-a încercat "repararea" prin acordarea de salarii mari. Prima pe listă, acum mai bine de zece ani, a fost justiţia, unde salariile şi pensiile au crescut atât de mult încât a fost nevoie de inventarea apelativului "nesimțite". În ciuda acestor creşteri, însă, sistemul judiciar merge înainte tot cu achitări, amânări până la prescripție sau modificări legislative favorabile cui trebuie.
S-a încercat aceeaşi metodă, în urmă cu câţiva ani, în sănătate, însă rezultatul este tot aproape zero: trenul de Bucureşti este în continuare cel mai recomandat medic, în spitale se moare de multe ori cu zile, iar empatia personalului sanitar faţă de bolnavi tinde spre minim, în ciuda veniturilor aproape occidentale la care s-a ajuns.
Similar, problemele cronice ale sistemului de învăţământ nu vor putea fi "reparate" nici cu salarii mai mari, nici cu intervenţii ale preşedintelui, guvernului sau parlamentului, ci doar prin implicarea profundă a profesorilor dedicaţi. Dascălii adevăraţi sunt cei ce trebuie să scape de tot ce înseamnă oportunism, pupincurism, autosuficienţă, laşitate, impostură, lucruri pe care le tolerează de ani buni în cancelarii, aşa "ca între colegi", şi care au adus învăţământul la nivelul alarmant de a livra mai mulţi analfabeţi decât ştiutori de carte.
Hei, dom' profesor, ce zici, eşti dispus să iei taurul de coarne şi să apeşi butonul de "reset sistem" sau vrei doar să-ţi încasezi majorarea de salariu promisă şi să te îndrepţi liniştit spre pensie?
