Nu-mi place să scriu despre nesimţiţi. Aş prefera să scriu despre oameni care-şi fac treaba perfect, îmbunătăţiri vizibile ale urbei, măreţe realizări ale economiei locale, nu ştiu, despre orice chestie bună din care să învăţăm cu toţii ceva. Din nefericire însă, faptele bune sunt atât de rare, reuşitele atât de puţine, iar oamenii de bine aproape invizibili în marea de egoism, lăcomie, lipsă de grijă faţă de aproape care-i caracterizează, din păcate, pe cei mai mulţi dintre concetăţenii noştri. Aceste afirmaţii ale mele vor stârni poate critici, dar un simplu drum prin oraş vă va demonstra că nesimţirea a ajuns regulă, iar bunul simţ excepţia, deşi ar fi trebuit să fie invers.
Lucrătorii de la salubritate se străduiesc să menţină curăţenia, i-am urmărit. S-au înlocuit, şi prin cartiere, coşurile de gunoi distruse (desigur, tot de către nesimţiţi), sunt schimbate, cu ritmicitatea prevăzută, pungile din ele. Cu toate acestea, dimineaţa, pe lângă coşuri, înghesuite în ele sau puse deasupra, moţ, continuă să troneze pungile dodoloaţe de resturi ale acelor grobieni pentru care containerele pur şi simplu nu există. Pe aceştia ne chinuim noi să-i învăţăm cu colectarea selectivă, când ei nu-s în stare măcar să-şi mişte fundurile până la locul amenajat?
În continuare sunt alţi nesimţiţi - varianta care fură, pur şi simplu - dotaţi cu furtune, care-şi umplu găleţile de la tâşnitorile publice din oraş. Frate, ai afacere? Adică florărie sau chioşc de mărunţişuri sau magazin de chiloţi de marcă? Păi, domnu' sau doamna', pune mâna de cumpără apa aia pe care o pui la flori sau cu care stropeşti trotuarul să mături în faţa buticului! Că mie nu-mi dai nici florile mai ieftin, nici chiloţii la preţ mic, doar fiindcă te foloseşti de apa plătită din bani publici - adică şi din ai mei - ca să-ţi faci tu treaba! Unde mai pui că tâşnitorile nu sunt acolo să ai tu sursa de apă la nas, ci să beau eu, dacă mi-e sete, atunci când trec pe acolo, nu după jumătate de oră, când îţi faci tu plinul.
Altă categorie de nesimţiţi o reprezintă hoţii de flori. Aceştia se împart în două: romanticii fără parale care fură trandafiri pentru iubite din scuarul de pe Brăilei şi bandele organizate care fură flori de pe mormintele din cimitire, pentru a le revinde florăriilor care, evident, le folosesc pentru a face alte coroane destinate unor morţi de dată mai recentă. În ultima vreme, multe văduve mi s-au plâns că nu reuşesc nici măcar să mai planteze ceva pe mormintele celor dragi, fiindcă se smulg florile cu rădăcină cu tot, ce să mai vorbim de buchete puse în vaze sau aşezate pe mormânt duminica ori la sărbători.
Nesimţiţi sunt şi gălăţenii care intră intenţionat în cimentul proaspăt turnat pentru vreo reparaţie de trotuar sau alee. Cel mai recent exemplu, chiar în zona băncilor: în cimentul încă ud, nişte bezmetici au intrat cu bocancii, în ciuda gardului de avertizare. Ce poate fi în capul cuiva care face asta? La ce-ţi foloseşte să-ţi bagi pantofii pe jumătate în ciment? Să înnebunesc dacă înţeleg...
În toate aceste cazuri, Poliţia locală are atribuţii şi puterea să schimbe ceva. Daţi-le amenzi, fraţilor! Nu mai staţi şi vorbiţi la telefon, doi câte doi, prin fundul Grădinii Publice, aşa cum v-am văzut deunăzi, că tot pe banii noştri vorbiţi!
