Victor Cilincă

Victor Cilincă

Miercuri, 29 Martie 2017 00:00

Ziua Mondială a Teatrului... de operaţiuni

Acuzaţiile de legături ale echipei lui Trump, în timpul campaniei electorale, cu Moscova, cer numirea unui procuror imun la eventuale (şi probabile) presiuni dinspre Casa Albă. La noi, şefa DNA atacă la penal Guvernul pe chestia Ordonanţei 13. Ambasadorul Klemm a avut luni, chiar de Ziua Mondială a Teatrului, o discuţie cu ministrul Justiţiei. Pe cât de alunecos l-am constatat în cursul recentei vizite la Galaţi, unde a răspuns presei practic nerăspunzând concret, pe atât de vizibilă pare să se fi vrut întâlnirea de taină a ambasadorului (ce s-a discutat e doar pe surse). Sunt comentatori politici care se aşteaptă ca şefa DNA să fie forţată de minister să demisioneze, dar, în ciuda durităţilor excesive ale sistemului pe care îl conduce, alimentat de informaţiile serviciilor secrete care devin jucătoare, dna Kovesi rămâne viabilă în afara graniţelor. Astfel, publicaţia francezăLe Monde” a prins-o în topul  politicienilor europeni în creştere, alături de preşedintele grupului PPE din Parlamentul European sau de premierul Scoţiei. Plecată fuguţa la Bruxelles, unde s-a dus şi ministrul Justiţiei, dna Kovesi anunţa sus şi tare că tot nu i s-a cerut demisia şi că nici nu şi-o dă singură. Dacă ministrul i-o va cere, victimizată, şefa DNA va deveni eroină de baladă?

Când sunt multe arestări, Justiţia pare harnică. Dar aşa era şi în anii ´50… Iar a aresta numai hoţii din câteva partide, e altă tărăşenie! Între timp, avem zilnic scandaluri, de la licitaţiile câştigate de firma preşedintelui Dragnea, la vânzarea de arme care, cică, ar ajunge taman la băieţii răi.

Înainte de a se retrage de la post, ambasadorul, neschimbat după venirea lui Tramp pentru că era diplomat de carieră şi nu numit politic, o fi trebuit să se asigure că România reconfirmă să fie un partener NATO serios (militarii noştri deja merg acum în Polonia, în forţele Alianţei) şi că dă cu var postamentul scutului antirachetă de la Deveselu. România sau Congo, contează unde a fost instalat soclul ăla, iar justiţia rea rămâne un pericol pentru orice soclu.


Pe 25 martie, grecii din întreaga lume sărbătoresc Ziua Naţională a Greciei. Revoluţia din 1821 izbucnea pe 25 martie, la Mănăstirea Sfânta Lavra, având în frunte pe episcopul Palaion Patron Ghermanos. Mişcarea de eliberare este susţinută şi de lord Byron, marele poet. Revolta avea să se extindă şi să culmineze cu obţinerea independenţei, recunoscută de britanici în 1830, când se înfiinţa, şi la Galaţi, Comunitatea Elinească, grecii fiind cea mai numeroasă etnie aici, după români.

Sâmbătă și duminică, respectiv 25 - 26 martie, redutabilul Ansamblu de dansuri tradiţionale greceşti "Olympos" al comunităţii gălăţene (a obţinut premii şi în Elada!) va fi prezent, pentru a marca sărbătoarea, la Constanţa, la Teatrul de Păpşi „Elpis” (daimonul antic grec al speranţei), clădire retrocedată comunităţii de acolo.

Şi la Galaţi, sărbătoarea va fi marcată sâmbătă, 1 aprilie, la Teatrul Muzical “N. Leonard”, printr-un spectacol deja aşteptat, unde vor evolua artişti voluntari ai comunităţii.

“Este data când, după secole de dominaţie otomană, grecii au hotărât să uite de frică, de îndoială şi să pornească revoluţia pentru care şi-au asumat toate riscurile, chiar şi cel al pierderii de vieţi omeneşti. “Libertate sau moarte” sunt vorbele care i-au animat şi însoţit pe parcursul revoluţiei, vorbe ce simbolizează o hotărâre aparte”, ne-a spus ieri Rodoclia Zamfiropol, preşedinta Comunităţii Elene Galaţi, comunitate fondată la 9 aprilie 1990. Revoluţia eteristă a durat nouă ani, cu sacrificii, victorii şi înfrângeri, “cu toate grozăviile pe care le presupune un război”, preşedinta amintind şi că, alături de greci, şi românii “au dat tribut de sânge” în bătălia cu turcii de la Drăgăşani, din 1821.

“În speranţa că prietenia celor două ţări va dăinui peste vremuri, vreau să arăt că ziua de 25 Martie este pentru cei de aici la fel de importantă ca şi ziua de 1 Decembrie, deci putem ura din toată inima La Mulţi Ani, Grecia!”

Sâmbătă, 25 Martie 2017 10:00

MAI MULT CA SF-UL | Electricianu´


Deşi se dădea în vânt după sosul cu usturoi Worcestershire, cu niţică miere şi piper, contele Dracula refuză politicos: se întâlnea cu Mariana şi voia să miroasă frumos! Era într-un restaurant burghez clandestin, comuniştii ăştia nu ştiu să mănânce fastuos, ca pe vremea când contele avea castelul ăla la Bistriţa. Acum se dădea drept electrician şi purta stofe scumpe doar drept căptuşală pe sub combinezonul de muncitor, dar tot era un tip bine, deşi avea totuşi o vârstă: aproape cinci veacuri. Era nemuritor, prin comparaţie cu pământenii, nu-i putea veni de hac, ca să vezi, decât enzima aia, reverstranscriptaza, pe care domnul profesor Luc Montagne, de la Institutul Pasteur, o identificase anul trecut drept cauza unei noi peste mondiale, una ruşinoasă… Da, o iubea pe pământeanca aceasta, o muritoare nostimă căreia, da, îi va mărturisi acum tot adevărul despre el, chiar dacă ea nu-l iubeşte: îi refuzase avansurile, dar el o făcuse nemuritoare. Ea va afla adevărul originii neamului său, extraterestru, nu primitiva legendă a periculoşilor vampiri!  Ieri, în timp ce o săruta e pe obraz, îi căutase ca în transă jugulara candidă şi dinţii lui-sondă penetraseră delicat. Sângele lui nemuritor călători prin venele ei. Un vamp sau o vampă trebuie însă ca să sugă şi ei…

Dracula îşi mai admiră figura palid de nobilă în oglindă - “Ce stupid de superstiţioşi sunt oamenii”, gândi el cu voce tare, “ei cred că oglinzile nu ne oglindesc sau usturoiul ne dă alergie!”

În taxiul hârbuit, o Dacie 1100 cu îmbunătăţiri de Volgă, se gândi tot la ea. La căminul studenţesc, baborniţa de la intrare care, chipurile, păzea fetele, îi puse mâna-n piept: “Şi ci pofteşti, bre tovarăşu?!” “Cu domnişoara… cu tovarăşa Mariana, din anul doi”, se corectă el. Când zici “tovarăşa”, rişti mai puţin decât cu anacronicul, ciocoiescul  “domnişoară”! Baba îşi aminti. Scoase din sânul uriaş un plic pe care-l murdărise doar puţin cu labele ei slinoase, atunci când încercase să-l deschidă. Contele-electrician recunoscu imediat scrisul:

“Iubiţel, Te cam iubesc, da uită-mă rapid! Crez că io nu mi-aş fi dorit puţină tăvăleală? Da ai fost un drăguţ cu blăniţa aia, cu inelu, mai dus şi la film şi ce mi-om zis io? Ia să nu fiu a dracu şi doar să mă satisfac! Asta nu că te considerez prea matur, nooo! Da n-am să pot face niciodată amor, prinţu mieu ielectric, fără nasoale: că eu mi-s stereopozitivă, dacă-nţelegi cum devine chestia. Spasiva. Maryana”.


Sâmbătă, de la 15,00, iubitul actor Ion Dichiseanu se întâlneşte cu gălăţenii la Librăria Humanitas, ca autor. El îşi va lansa volumele scoase la Polirom: „Povestea mea de iubire cu Sara Montiel” şi „Adevărul, mai frumos decât legenda”. Copilăria, familia trimisă în lagăr în Austria, Politehnica, patru decenii de actorie, filmări în străinătate, alături de Belmondo, Montand, Omar Sharif sau Ursula Andress, relaţia cu celebra Sara Montiel. Gazda evenimentului: scriitoarea Angela Baciu.

Vineri, 24 Martie 2017 08:00

Comedie celebră, reinventată


Sâmbătă, 25 martie, ora 19,00, în Sala Mare, comedie mare, cunoscută, dar reinventată prin gaguri neaşteptate:  „O scrisoare... pierdută”, după Caragiale, montată ingenios de Eugen Făt (spectacol de autor!). Se joacă şi în sală, la balcoane, în foaier! Veselie bufă, ca într-o "Chiriţă" modernă sau "Ubu roy"! Cu Carmen Albu,  Ion Moldoveanu, Petrică Păpuşă, Dan Căpăţână, Gabriel Constantinescu, Răzvan Clopoţel, Vlad Ajder, Lică Dănilă, George Breabăn, copiii Sara Drăguţ, Rareş Jaşcu şi David Călinescu, figuraţie.

Vineri, 24 Martie 2017 00:00

Dramă suedeză pe scenă gălățeană


Azi, în  Sala Studio a Teatrului Dramatic, de la 19,00, o piesă clasică: “Pelicanul”, de August Strindberg. Regia: Cătălin Vasiliu. Cu: Ana Maria Ciucanu, Ciprian Braşoveanu, Flavia Călin, Ştefan Forir şi Liliana Lupan, într-un decor expresionist interesant, creat de plasticianul Daniel Divrician, de la Teatrul "Cocuette" Bucureşti. Minuţie şi emoţie, atmosferă întunecată, rezolvări tehnice neaşteptate. „O operă importantă pentru dramaturgia mondială”, poveste bolnăvicioasă de familie suedeză la început de veac XX: o mamă îşi neagă chiar instinctul primar, fiind concurenta propriei fiice pentru acelaşi bărbat, care îi devine ginere şi amant.

Vineri, 24 Martie 2017 12:00

SHOCKSPEARE. O feerie uşor actuală


Duminică, 26 martie, de la ora 19,00, Sala Mare a Teatrului Dramatic “Fani Tardini” se deschide pentru un spectacol care are, cum se spune, “ceva nou (şi neaşteptat), ceva vechi (şi nobil).

(Pre)văzută de William Shakespeare drept comedie romantică, “Visul unei nopţi de vară” (A Midsummer Night's Dream), celebra feerie scrisă pe la 1590 şi îndrăgită în lume de generaţii de actori tocmai pentru generozitatea ofertei: actorul poate deveni aici magician, patetic sau poate parodia. În regia lui Eugen Gyemant, tânărul regizor al Teatrului de Comedie Bucureşti, avem acum, pe scena Teatrului “Fani Tardini”, şi respect pentru text (în mare măsură), parodie şi deloc vulgaritate (doar aluzii gustate; chiar dacă frivolităţi se practicau şi pe vremea lui taica Will). Cu destul şoc, în sensul bun, spectacolul se încheie cu o ieşire la aplauze regizată minuţios, cum nu prea mi-a mai fost dat să văd! Multe aplauze vin din jocul actorilor (primul aplaudat, care a ţinut-o tot aşa, în succes, a fost Ion Moldoveanu. Ar trebui remarcată şi acum toată distribuţia numeroasă  (17 nume!) şi tânără, deci energică, alături de doi mai îndelungaţi  actori, Tamara Constantinescu şi Lucian Pânzaru. În Oberon, regele zânelor ar trebui remarcat cum Pânzaru stăpâneşte arta firescului frazei, acolo unde alţii s-ar lăsa (se)duşi de muzicalitatea versului şi ar turui. Emblematic, Vlad Volf rămâne pe retină, periculos, fascinant, amuzant: gest, mişcare felină. Abia aştept să văd şi cealaltă distribuţie, unde apare Oana Mogoş (am apreciat-o pentru excelentul joc recent din “FAT-PIG”!), tot în rolul “zânului” Puck. Simpatic foc, diferit ca joc faţă de cum ne-a obişnuit, Cristian Gheorghe e de nerecunoscut, un fel de Depardieu pămpălău. Mi-au plăcut iarăşi Vlad Ajder, Ciprian Braşoveanu, Dan Căpăţână sau Răzvan Clopoţel, care ştie să nu fie strident, ieşind în faţă, dar mimica sa trebuie urmărită!

Merită văzuţi actorii Carmen Albu, Cristina Uja Neagu, Flavia Călin, Elena Anghel, Radu Horghidan, Aureliu Bâtcă. 

E vizibil efectul contribuţiei actorilor la ingeniozitatea regizorul care i-a lăsat să ofere toată nebunia frumoasă a jocului şi a joacei, aşa cum i-o fi plăcut şi tânărului Will (avea vreo 25 de ani când a scris piesa) jucându-se, la Teatrul Globe, cu zâne şi spiriduşi mai realişti decât muritorii cei fandosiţi, cu meseriaşi care se dedau la arta scenică (să fi fost o modestă autoironie a dramaturgului?), într-o Atenă inventată, a miturilor. Şi trupa lui Shakespeare improvizând şi actualizând, desigur, tot aşa cum s-a petrecut şi la Galaţi, cu Oberon manipulând iubirea mai dihai decât, acum, Hollywood-ul, cu demonul zglobiu Puck, un fel de Pan, cu bădăranii fraieri Poponeţ, Botişor sau Gutuie, cu duci, zâne şi dulgheri. “Ce, eşti la Cântarea Angliei”, apare acum o trimitere la perioada tragicomicului comunist. Iar în coloana sonoră, apare şi Mendelssohn Bartholdy, susură şi jazzul.

Sigur, fără să fie un lucru inedit, spaţiul scenic trece, firesc, prin sala de spectacol. E folosită şi trapa! Puţină magie uimeşte atunci când scrisorile se aprind singure şi explodează în aer. Machiajul, subtil (conturarea, în stil antic, a ochilor), hainele oarecum actuale ale personajelor, cu excepţii: uniformele lui Oberon şi Puck, dintr-o realitate paralelă, ca şi valizele (sic!) argintii, simbolice. Un decor solid, neutru, sugerând şi manejul, şi agora (autoare -ale  scenografiei sunt surorile Bianca şi Sabina Veşteman).

Spectacolul merită văzut!

În foto 1 - actorii Cristian Gheorghe şi Ion Moldoveanu, foto 2 - actorii Dan Căpăţână şi Vlad Volf:


Cezar Amariei, preşedintele Institutului Cultural ”Ars Rediviva” Galaţi a deschis, până pe 30 iunie, în foaierul Teatrului, Expoziţia „Primele lumini: cărţi şi documente referitoare la începuturile dramaturgiei”: prime traduceri, la 1848, ale pieselor shakespearene, precum ”Biografia lui Viliam G. Șecspir după Le Fourneur urmată de Romeo cu Julietta şi Otello”, ediţii princeps Caragiale (1886 şi 1908) ori Alecsandri, autografe sau adnotări ale lui Blaga, Eftimiu ori Baranga, numărul omagial Caragiale al revistei ”Flacăra” (1912), ediţia bibliofilă pentru manuscrisul piesei neterminate, prin moarte, ”Titircă, Sotirescu & C-ia” (urmarea, peste ani, la „O scrisoare”) etc. Poftim, de pildă, parfum de epocă: ”Preambulul hronico – istoricesc cu numele: Şincai şi Samuil Klain în Câmpi Elisului şi întru alţii şi un nemernic de la Arad”, de la 1844: „O dramă mare mito-literară adevărat origină scoasă din materii şşi daturi interesante chiar româneşti în cinci acturi cu înfăţoşarea unui Tableaux ce prefigurează în valea Olimpului o pompoasă şi strălucită de Musa Clio săvârşită, privind la ea din culme”.


Cea de-a doua ediţie a maratonului artistic (trei ceasuri!) „Domnească61Poezie – Poeţi, Rime şi Dichis”, desfăşurată chiar de Ziua mondială a Poeziei în mansarda Centrului Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ) a atras un foarte numeros public (printre care şi elevii colegiilor „Kogălniceanu”, „Negri” şi „Alecsandri”, care au putut sta măcar cât a ţinut ora lor de Limba română specială), însă şi foarte mulţi actanţi din ţară şi străinătate! Fiecare invitat a citit din versurile sale (un adevărat spectacol de interpretare, în română, engleză, chiar şi daneză!), fiecăruia caricaturistul Viorel Baciu le-a dăruit un portret-şarjă, iar epigramista Constanţa Apostol i-a încondeiat fără cruţare pe loc.

A început recitalul, pe săturate, poetul şi traducătorul de origini austriece Peter Shrager, preşedintele Filialei Bucureşti a organizaţiei traducătorilor literari, urmând apoi poetul danez Klaus Ankersen, tradus în 11 limbi, cunoscut pentru performance-uri, fondator al reţelei de poeţi-activişti „Armata poeţilor” (apropos de Armata salvării), autor al volumului „Chef de Dunăre”, apoi poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, însoţit de poetul-fenomen Nicolae Spătaru din Herţa şi Grigore Chiper, scriitor şi istoric literar (au venit cu volumele lor şi cu publicaţii culturale elegante de peste Prut), au citit poeţi din Bucureşti (editorul Firiţă Carp) sau Câmpina (Florin Dochia), poeţi gălăţeni cunoscuţi, inclusiv un talent precoce, Denisa Lepădatu. Deci, o sărbătoare şi multă tinereţe, umor, inventivitate şi mult spectacol, se-nţelege. Poetul Coriolan Păunescu şi-a lansat volumul „Planeta liberă şi sumbră”. Au cântat elevi ai CCDJ.

Danezul Klaus Ankersen, aliterând englezeşte:

Un poet preşedinte de peste Prut, Arcadie Suceveanu:

Joi, 23 Martie 2017 08:00

Trei lansări la Salonul AXIS LIBRI

Astăzi, 23 martie, de la ora 17,00, Salonul literar “Axis Libri” al Biblioteci Judeţene „V. A. Urechia” va găzdui, în Sala “Mihai Eminescu”, lansarea volumelor: „Bucătăreasa şi prezumţia de nevinovăţie (vol. II: Torna, fratre, torna”), roman al tecuceanului Grigore Postelnicu, „Până unde aruncă undiţa sufletul”, versuri de Valeriu Valegvi şi „Ceremonii în travesti”, fabule de Gheorghe Gurău.

Pagina 1 din 355