Victor Cilincă

Victor Cilincă

Vineri, 20 Ianuarie 2017 05:00

Manifestări dedicate Unirii Principatelor

În organizarea Muzeului de Istorie: azi, ora 10,00 - expuneri muzeograf Maria Tuluş, la Grădiniţa „Omul de Zăpadă” şi  Şc. nr. 28; marţi, 24 ianuarie, 12,00, Casa Memorială din comuna Costache Negri: spectacol al Şc.„Elena Negri”; Casa Cuza Vodă, ora 14,00: expuneri, lansări, Formaţia „Kalofonis”, expoziţie documente civile ale lui Cuza de la  Muzeul  Unirii, Iaşi; miercuri, 25 ianuarie, 10,00, Casa Cuza: spectacol şi concurs, cu  Şcolile nr. 3 şi nr. 5.        

Astăzi, 20 ianuarie, Sala Mare a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, de la 18,00 se va juca spectacolul „Trilogia belgrădeană”, de Biljana Sbrljanovic, dramaturg jucat în peste 50 de ţări.

Premiată, printre altele, cu prestigiosul Ernst Toller Peize. A scris şi scenarii pentru seriale de televiziune. Spectacolul, pe o temă contemporană, cea a violenţei în societate (piesa a fost scrisă în 1997), este regizată cu multă forţă de Erwin Simsensohn, regizor la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” şi Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti. Piesa este foarte jucată în lume.
„Fericirea noastră nu e aici” – este o frază-cheie. Trei poveşti de viaţă ale unor tineri belgrădeni emigranţi, alungaţi de războiul din Serbia la Praga, Sidney şi Los Angeles. „Pe un ton comic sau dramatic, piesa prezintă provocările şi dificultăţile cu care tinerii se confruntă în încercarea de a se integra în ţările de adopţie” – scrie în prezentarea spectacolului.
Distribuţia este numeroasă şi plină de vervă: Cristian Gheorghe, Adrian Ştefan, Elena Ghinea, Flavia Călin, Oana Preda Gheorghe, Florin Toma,  Elena Anghel, Vlad Ajder, Ciprian Braşoveanu, Oana Mogoş, Vlad Volf, Tamara Manea (la vioară), Ionuţ Donose (la acordeon).
Mâine,  21 ianuarie,  de la 18,00, în Sala Mare: spectacolul „Peţitoarele”, de Avksentii Tzagareli, în regia lui Ion Sapdaru, de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi - un regizor-marcă înregistrată care garantează un spectacol condus ca o maşină de curse pe un traseu dificil – râs şi surprize, fără pauză!
În 2013, la Festivalului Naţional de Comedie gălăţean, spectacolul smulgea toate premiile importante: Marele Premiu al festivalului pentru montare, Cel mai bun actor în rol principal (Cristi Gheorghe) şi Cea mai bună actriţă în rol principal (Petronela Buda – înlocuită sâmbătă, din motive medicale, cu Mihaela Lecca). Jucat apoi cu succes şi pe scena Festivalului Internaţional „Melpomena Travia” de la Herson – Ucraina.
Dramaturgul este un gruzin foarte jucat pe la 1900 în Europa, autor de comedii de moravuri. Jucată în stil Commedia dell'arte (la care se pretează textul, tradus de regizor şi adaptat, prin numele personajelor, chiar la lumea Italiei renascentiste), cu gaguri şi un ritm infernal, vedem povestea bătăliei dintre peţitoare pentru o căsătorie din interes a unui nobil scăpătat şi beţiv. 
Joacă cu vervă actori apreciaţi: Mihaela Lecca-Gorea, Oana Preda Gheorghe, Cristian Gheorghe, Ciprian Braşoveanu, Carmen Albu, Aureliu Batca, Lucian Pînzaru, Cristina Uja, Florin Toma, Svetlana Friptu, Elena Ghinea, Vlad Ajder.        


Din decembrie, la Facultatea de Inginerie a Universităţii “Dunărea de Jos” au fost expuse 75 dintre cele mai bune lucrări participante (150!) la Salonul Naţional de Artă Fotografică. Iniţiat de către Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, Salonul este patronat de Asociaţia Artiştilor Fotografi din România (AAFR) şi Asociaţia Internaţională EuroFotoArt, ambele fiind organisme afiliate asociaţiei internaţionale FIAP.

Juriul: Eugen Negrea (preşedintele juriului), preşedinte AAFR, artist clasificat ca A.FIAP (clasificare de excelenţă internaţională), Ştefan Toth, preşedintele asociaţiei EuroFotoArt Oradea, artist A.FIAP, şi plasticianul  gălăţean Gheorghe Miron.

Publicăm măcar premiile cele mai  importante: Incze Domokos -  Medalia de Aur AAFR); Adela Rusu, Medalia de Aur la Premiile Carol Popp de Szathmari (C.P.S.); Ovi D. Pop, Placheta C.P.S.. Printre premianţi - artistul fotograf gălăţean Cornel Gingăraşu, recompensat cu Menţiune la Premiile C.P.S.


Cartea „De Dunăre/ Dăinuire la Galaţi”, de Zanfir Ilie (Ed. Detectiv Literar, Bucureşti, 2016, ilustrată color) a avut parte de o lansare în Capitală, pe 16 decembrie, la Librăria „Mihail Sadoveanu”, de pe bulevardul Magheru. „Impresionează pledoaria lui Zanfir Ilie pentru cultura tărâmului Moldovei de Jos, considerată cu mult mai săracă decât cultura Moldovei de Sus (lăcaşul geniilor)” – scrie criticul literar Theodor Codreanu pe ultima copertă, unde mai salută şi criticul Adrian Dinu Rachieru (care remarcă „explozia culturală” gălăţeană evocată de autor!), dar şi prozatorul Theodor Parapiru. Eseurile „baleiază” şi ce nu te aştepţi, de la începuturile construcţiilor de corăbii şi terminând cu o confesiune („De ce iubesc Galaţiul”). Eseuri-istorisiri, unde apar biserica „Sf. Precista”, dar şi de „Femeia de Covurlui”, Patinoarul, fluviul, cum „ne-am vândut „Libertatea””, poveşti „de la Innocens la Ghiţă Vasiliu” ş.a..

Au fost prezenţi printre alţii, mulţi vorbind despre carte şi autor, scriitorul Nicolae Dabija, redactor-şef al revistei  de mare suflet românesc „Literatura şi Arta” din Chişinău, membru de onoare al Academiei Române, criticul Mioara Bahna din Iaşi, dramaturgul şi publicistul Ştefan Mitroi, scriitorii Florin Dochia şi Florentin Popescu. Directorul editurii „Detectiv Literar”, scriitorul Firiţă Carp, l-a prezentat pe Zanfir Ilie, director al Bibliotecii „V. A. Urechia”, drept „omul-instituţie”, omagiind astfel „o bibliotecă unicat în ţară”.


Andrei Marian Stoian, elev la Seminarul Teologic, adolescent din Schela a descoperit, pe 3 ianuarie 2017, o stea variabilă şi a numit-o “Schela V1”!

Performanţă posibilă prin Observatorul Astronomic din comună, amenajat cu ajutorul părinţilor şi al Primăriei. Descoperire raportată Asociaţiei Americane a Observatorilor de Stele Variabile şi înregistrată!

Andrei e membru al Astroclubului de la Observatorul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii.


Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educaţie şi Cultură Turcă al Filialei Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România (UDTR), centru iniţiat în 2002 şi condus de inimoasa ambasadoare culturală gălăţeană Gulten Abdula Nazare, preşedinta filialei UDTR, împreună cu Casa de Cultură a Sindicatelor, care găzduieşte Centrul, l-au omagiat, de Ziua Culturii Naţionale a României, pe Eminescu.

Sub genericul „Eminesciana”, duminică, la Centrul de la primul etaj al Casei de Cultură, comunitatea italiană, cea ucraineană şi cea a ruşilor lipoveni au fost alături de organizatorii evenimentului. Au avut contribuţii poeta Vera Crăciun, cu un recital eminescian, şi consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu, cu date istorice. Important pentru ilustrarea unei convieţuiri culturale fără frontiere, a fost prezentată literatură română tradusă în limba turcă (şi tipărită în Turcia!), dar şi în limbile celorlalte entităţi prezente - s-au citit poezii ale lui Eminescu în turcă, ucraineană sau italiană. Tot atunci s-a vernisat expoziţia fotodocumentară şi de carte dedicată Poetului, organizată de Gulten Abdula, care ne îmbie la privit: „În imaginile acestei mini expoziţii veţi putea admira grafică inspirată din operele  marelui poet, Eminescu, ori creaţii artistice din cele mai variate, critică literară, scrisori dintre Veronica Micle şi Eminescu şi articole din ziarele Hakses, Karadeniz, Convorbiri Literare, etc. dedicate Poetului, din colecţia mea personală, ca şi cărţile, de altfel. Expoziţia poate fi urmărită până în data de 30 ianuarie.”

Au fost prezentate şi două cărţi ale scriitorului şi eminescologului turc Ali Narçin, care tocmai a fost decorat de preşedintele Republicii Moldova cu Medalia Mihai Eminescu, înmânată festiv, la Ankara, de ambasadorul moldovean. Prezent mereu la manifestări culturale în România, chiar şi la Ipoteşti, Narçin, a tradus 61 dintre poemele eminesciene, inclusiv „Luceafărul” - preferat, după „Scrisori”. A tradus şi Blaga, dar spune: „Eminescu m-a învăţat să vorbesc româneşte”. La un veac de la stingerea Poetului, şi prof. dr. Irfan Nastratinoglu, din Ankara, a publicat un volum de poezii din opera poetului în traducerea unor mari turcologi din România, cu un cuvânt înainte şi prefaţă traduse de Gulten Abdula, cea care a tradus, pentru edituri din Turcia, împreună cu un alt tălmăcitor, superba carte-parabolă a toleranţei „Papucii lui Mahmud”, de Gala Galaction. În fiecare an, Eminescu şi Yunus Emre, marele poet al blândeţii, sunt sărbătoriţi în Turcia.


Manifestările dedicate Zilei Culturii Naţionale se vor încheia astăzi, 18 ianuarie, când Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi organizează cea de-a V-a ediţie a "Galei Culturii şi Patrimoniului", prilej cu care vor fi recompensate  instituţii şi persoane care s-au remarcat în peisajul cultural al judeţului Galaţi prin activităţile din întreg spectrul cultural.

Astfel, astăzi, cu intrarea liberă, de la ora 18,00, pentru două ore, Sala Mare a Teatrului  Dramatic "Fani Tardini" va fi gazda festivităţii de premiere. Aşa cum ne-au obişnuit deja, organizatorii au pregătit şi "un program artistic propriu Zilei Culturii Naţionale".

"Vă aşteptăm cu drag la un spectacol care o să vă meargă la suflet!", ne-au asigurat organizatorii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

Miercuri, 18 Ianuarie 2017 00:00

Azi nu se dă… Ghiţă?

Câte filme cu agenţi din servicii secrete occidentale, cu congressmani corupţi, n-aţi văzut? Scandaluri de corupţie reale în marea politică sunt peste tot în lume, dar parcă nicăieri colcăiala în mediul economic al serviciilor secrete „de casă” nu-i chiar atât de mare ca la noi!  E ca pe vremea lui Moruzov, creatorul SSI, spionul cu trei clase care îşi ţinea lista cu agenţi în cap, lângă dosarele de corupţie ale vremii. Acuzat că a furat din fondurile Agenţiei, a fost iertat de premier, pentru că Şeful Secretelor ştia multe despre mulţi.

Aşa cum pare să ştie şi domnul Ghiţă, deputatul… invizibil. Sebastian Ghiţă este poate singurul din ţară care are acces la libertatea totală a cuvântului: poate spune orice, oricât de grav, pentru că el… nu e! Au avut televiziuni şi Vântu, şi Voiculescu, dar ei erau în România… Deşi urmărit (sau nu?) după sesiunea de control a activităţii SRI, pe 19 decembrie, înainte acuzat de corupţie de multe ori şi mereu achitat, deputatul SPUNE! Şi, probabil, ne oferă numai unele dintre ticăloşiile reale ori inventate, căci, vorba lui  Agamemnon Dandanache, mai trebuie şi altă dată…

Feliuţe  din Procuratură, din SRI sau DNA sunt acuzate în compunerea deputatului. O poză cu un pahar ciocnit, deconturi fictive la care şi el a pus umărul, înregistrări… Probabil că sunt foarte puţini demnitari, chiar şi cu bune, care nu sunt şantajabili, corupţi sau forţaţi să se alinieze celorlalţi corupţi. Doar să scoţi din căciulă numele care îţi folosesc acum: „moda de iarnă”.

Dar grav e că sunt dosare fabricate, controale abuzive ce înspăimântă mediul de afaceri, arestări preventive şi eliberări tardive, care au făcut aproape imposibilă atragerea de fonduri: dacă ai semnat ceva, se ştie, nu este exclus să vină „ceilalţi” şi să te aresteze un pic. Mai bine nu semnezi nimic şi or să te critice doar. Cine atrage fonduri externe, fie şi pentru terenuri de sport în pantă, are un „spate” solid. Iar dacă se roteşte puterea, mai ajunge şi el „la Organe”. Unde-i „cântă” pe alţii mai importanţi şi se întoarce curăţel în politică…


Doamna Elena Gheorghiu ne sugera să scriem despre formarea cartierului Galaţii Noi. Comemorând chiar în aceste zile Bătălia Galaţilor din 7-9 ianuarie 1918, este foarte potrivit să amintim că în viitorul cartier au primit pământ combatanţi din Primul Război Mondial.

Regele Ferdinand anunţase la mobilizare că-i va răsplăti astfel pe luptători. Gândul la cele 5-7 hectare de pământ agricol promis (în preajma oraşelor, noii proprietari au intrat cu timpul în intravilan) i-a făcut pe români să lupte cu sacrificiu şi să nu se lase ademeniţi de promisiunile făcute de agitatorii bolşevci, care adunaseră şi la Galaţi, degeaba, sute de oameni la mitinguri.

Ceea ce se cheamă azi cartierul Siderurgiştilor era numit întâi Cartierul Demobilizaţilor, Cartierul Nou, sau Galaţii Noi. Da, "pământul pe care se întinde astăzi cartierul Demobilizaţilor e plămădit cu sângele şi oasele lor, iar locuinţele noastre sunt făcute din acel pământ sfânt", scria ziarul "Galaţii Noi", din 10 ianuarie 1930, amintind de cele "trei zile şi trei nopţi de lupte crâncene" din Galaţi, din ianuarie 1918.  În 1930, acolo trăiau  vreo 1.500 "capete de familii", cam 3.000 de "suflete", consemna în ziar unul dintre cei din cartier, Alexandru Buluc.

Publicistul Virgil Guruianu publica, în ziarul nostru, o notă din acelaşi vechi ziar, dar din 27 ianuarie 1935, după şedinţa care hotărâse ca aşezarea, cu locuinţe, grădini şi terenuri agricole, să fie alipită oraşului. Până atunci, de teama costurilor cu pavarea, canalizarea şi iluminatul public, aleşii locali amânaseră o rezolvare la cererile individuale şi chiar ale unor grupuri de cetăţeni. Se clarifica astfel "situaţia lor de cetăţeni urbani, suburbani sau rurali" şi cea a adreselor  pensionarilor.

Am avut şi neplăcuta ocazie să descopăr că ideea împropietăririlor nu a fost a guvernanţilor noştri. „Sous l’impulsion de la mission française, le roi promet une réforme agraire”, am descoperit scris în „La Roumanie en guerre et la mission militaire Italienne (1916-1918)”, a doctorului în Litere Jean-Noël Grandhomme, profesor asociat la Institut d'histoire contemporaine - Université „Marc Bloch” - Strasbourg II, istorie contemporană.

Amânarea unei păci umilitoare


Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor de ordin politic, diplomatic şi militar desfăşurate de statul român între 28 iulie 1914 şi 11 noiembrie 1918, în vederea realizării statului naţional unitar român. La final, Regele Ferdinand a amânat la nesfârşit gestul formal de a semna un tratat de pace umilitor, făcând posibilă reînceperea ostilităţilor în ultimele două zile ale războiului.

Sâmbătă, 14 Ianuarie 2017 05:00

POETUL, cercetător ghinionist la Kaliningrad


Când avea 24 de ani, student fiind, Mihai Eminescu a stat cinci zile la un coleg de facultate, fiu de comerciant, în Königsberg (Kalinigrad, în rusă), la Marea Baltică şi „am putut vorbi cu directorul arhivei despre existenţa documentelor regatului Poloniei şi a ţărilor învecinate, am cules notiţe asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, dară o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisă decât după o învoire înscrisă a guvernului central.


Ober Gymnasium, Cernăuţi, unde a învăţat şi Eminescu (dreapta imaginii)

O asemenea învoire aş fi trebuit s-o solicit sau prin Agenţia noastră [Agenţia diplomatică recent înfiinţată la Berlin, al cărei secretar poetul fusese numit cu doi ani înainte] sau prin mijlocirea Ministeriului nostru de Esterne” - scria secretarului Agenţiei, Ioan Samurcaş.

Şi adăuga, cu bun-simţ: „E altceva a face cercetări pentru sine însuşi, care, greşite chiar fiind, nu au niciun caracter oficial, şi altceva când, ca reprezentant (cel puţin peu pres [măcar]) al unui guvern, cercetezi cu toată responsabilitatea morală documente vechi de-a căror autenticitate şi analiză arhaică atârnă tranşarea unei cestiuni de politică militantă [disputabilă] poate.”