Despre cum poți insufla unui copil dragostea pentru literatură sau cum să înfrumusețezi ora de matematică pentru a le ajunge la suflet elevilor, dar și despre pasiunea pentru lectură și cum este să te califici la două olimpiade școlare în același an, ne-au vorbit, în partea a II-a a podcastului "Spot-on la "Viaţa liberă" - Galațiul sub reflector", profesorul Romeo Zamfir, directorul Colegiului Naţional "Vasile Alecsandri" (CNVA), profesoara de limba română Cătălina Popa și Flavia Irina Enciu, elevă în clasa a XII-a la prestigiosul liceu gălățean, care în ultimii ani a obținut premii importante la fazele naționale ale olimpiadelor.
- Flavia, te rugăm să te prezinți și să ne spui despre premiile pe care le-ai câștigat.
Flavia Enciu: Sunt Enciu Flavia, clasa a XII-a la CNVA, dublă medaliată și în acest an, ca să folosim o expresie din lumea sportului. Anul acesta, m-am calificat la Olimpiada de Limba și Literatura Română (OLLR) şi am luat locul 3 la Olimpiada "Lectura ca abilitate de viață" (OLA), care e un pic mai axată pe creativitate și este o combinație cu alte discipline, cum ar fi artele plastice. Am luat locul 3, dar peste câteva săptămâni m-a sunat doamna profesoară și mi-a spus că s-a făcut lărgire de locuri și m-am calificat și la OLA.
Cătălina Popa: La Olimpiada de Română are locul întâi. La ambele s-a calificat, doar că la OLLR s-a calificat prima. Și nu e primul an cu dublă calificare. Cred că într-a X-a, la fel, a avut dublă calificare.
- Câte ore pe zi lucrezi la limba română? Cum se învaţă pentru olimpiadă?
Flavia Enciu: La mine e un pic mai complicat, pentru că eu la liceu sunt pe profil real, la științele naturii, și practic româna și cititul, scrisul... îmi umplu tot timpul liber. E o formă de evadare de la biologie, matematică și așa mai departe. Într-o perioadă, îmi cronometram câte ore lucrez pe zi, dar acum, cât de mult timp pot. În perioada asta în care am liber pentru olimpiadă, încerc la fel, șapte-opt ore pe zi, așa, să citesc, să scriu, să fac conspecte din teorie literară. Unde simt eu că am goluri.
- Ce citești cel mai mult? Ce îți place?
Flavia Enciu: Anul acesta, din cauză că am început să fac filosofie, am descoperit și latura aceasta a literaturii. Am început să citesc mai mult ficțiune. Dar aș zice că în clasa a X-a și a XI-a, cea mai mare proporție, ficțiune și romane. Poezia, la fel, am descoperit-o mai mult anul ăsta. La olimpiada de filosofie, am luat locul 3. E ciudat că, citind ficțiune, mi se pare că învăț mai multe despre viață decât trăind-o. Îmi place să mă joc cu perspectivele. Adică, într-o lună citesc despre un sătuc din Armenia, în altă lună citesc despre viața în comunism. Dar nu se simte ca o muncă pentru mine. Citesc și de acolo îmi vine sporul și pentru a învăța teorie literară sau despre stilurile funcționale, motive literare, tematică etc.
- Ce vrei să faci mai departe, după bacalaureat?
Flavia Enciu: Din păcate, viața la CNVA se termină în clasa a XII-a, dar poate domnul director face o prelungire, face o facultate, un învățământ superior. La Cluj, Facultatea de Litere și Facultatea de Limbi Străine sunt în același corp. La București, ele sunt separate. Teoretic, merg la limbi străine, la uman. Să fiu sinceră, am un ascendent, adică sora mea a fost tot la Științele Naturii, a avut-o dirigintă tot pe doamna profesoară Cătălina Popa. Și știam că vreau să merg la Științe pentru că îi cunoșteam pe profesori, mai auzisem povești despre doamna profesoară. De-abia prin clasa a IX-a mi s-a dezvoltat pasiunea asta pentru literatură și pentru română, eram indecisă, am zis să merg pe o cale de mijloc. Adică științele, zic eu, sunt destul de echilibrate.
- Și poveștile pe care le-ai auzit despre doamna s-au adeverit la liceu?
Flavia Enciu: Da, chiar da. Adică... mi se pare că noi facem cluburi de lectură cu doamna. Am avut tot felul de ateliere în care mergeam la Muzeul de Arte Vizuale. Ni se dădeau fragmente de poezii pe care trebuia să le reconstituim și după aceea să găsim o pictură care să ne trimită cu gândul la poezia pe care am ales-o. Și multe, multe activități de genul acesta, care, da, mi-au dezvoltat creativitatea.
- Dacă ai fi în clasa a IV-a acum, ce te-ar determina să mergi la CNVA?
Flavia Enciu: Faptul că cineva, față de celelalte școli gimnaziale din Galați, chiar îți deschide anumite porți. Știu că poți să mergi. Toate concursurile despre care am vorbit, cum ar fi "Amarine", "Calude", "English for Exams", profesorii care predau la liceu sunt și la gimnaziu, există o anumită continuitate. Ți se dă o direcție de mic, chiar dacă, să spunem, ai mai mult de muncă. Cred că e fezabil să echilibrezi copilăria cu temele. Să te dezvolți într-un alt mediu, un mediu frumos, un mediu plin de cultură, e visul oricui, nu?
"Trebuie să facem din a citi o sărbătoare"
- Doamna profesoară, ce le spunem celor mici, care sunt acum în clasa a IV-a, și vor să vină la CNVA?
Cătălina Popa: Eu aș adăuga în ecuația asta muncă, talent, performanță, puțină joacă și puțină bucurie. Noi când lucrăm pentru Olimpiade, ne strângem împreună, ne ajutăm unii pe alții, ne simțim pur și simplu bine unii cu alții, ne bucurăm, ceea ce mi se pare extraordinar. Şi la limba română este competiție, dar e puțin altfel. Spre exemplu, anul trecut, Flavia a fost un pic dezamăgită la olimpiada națională şi m-a sunat, aproape că plângea, dar a zis: "Stiți, a luat Lăcrămioara locul întâi și eu mă bucur așa de mult că a luat Lăcrămioara și a luat și Matei mențiune". Mi se pare important să dezvoltăm și spiritul ăsta de echipă.
Dar să ne întoarcem la cei mici. E bine să muncească, dar e bine să se şi joace, să nu uite că sunt mici și mi-aș dori ca și părinții lor să nu uite că sunt mici și nici profesorii să nu uite asta. Învățăm foarte mult prin joacă.
- Cum îi determinăm să citească?
Cătălina Popa: Nu știu dacă o să vă placă răspunsul meu, dar noi, ca părinți, nu trebuie să-i determinăm pe copiii noștri să citească, noi trebuie să le oferim un exemplu. Primul pas este să citim noi, să avem cărți în casă, pentru că atunci când un copil crește înconjurat de cărți nu mai vede lectura ca pe un act obligatoriu, impus de undeva. Face parte din firescul vieții. Trebuie să începem devreme. Dacă sunt părinți care au copii mici, cu cât sunt mai mici, cu atât e mai bine, chiar dacă nu știu să citească. Le citim noi în fiecare seară. Există, eu le spun mereu copiilor, un "mușchi" al cititului și, aşa cum ne dezvoltăm mușchii atunci când mergem la sală, trebuie să dezvoltăm și "mușchiul" cititului, făcând permanent asta. Iar pentru părinți, niciodată, niciodată, nu vă pedepsiți copiii punându-i să citească forțat. Adică, ai stat prea mult pe telefon, gata, nu mai ai voie, te duci și citești două ore. Gata, ați omorât orice bucurie a lecturii în copilul respectiv. Eu îmi pedepseam copilul luându-i cartea. Dacă ai făcut asta, în seara asta nu mai poți să citești. Și prietenii mei râdeau de mine, cum să pedepsești copilul luându-i cartea? Da, dar uite că funcționează. Adică, trebuie să facem din a citi o sărbătoare, o bucurie. Și se poate, să știți. Pentru că altfel e foarte greu. Am elevi care vin în clasa a IX-a și e foarte greu să-i conving să citească, dacă nu au exercițiul ăsta, dacă nu au prins un pic microbul. Se poate, sigur. Mai dai un test de lectură, mai pui o notă mică. Dar nu e motivaţia potrivită pentru a citi.
- Aceeași întrebare și pentru dumneavoastră, domnule profesor Romeo Zamfir. Cum îi facem să iubească matematica de mici?
Romeo Zamfir: Încercăm să o facem atractivă. Pentru că la CNVA într-adevăr, matematica este de performanță, dar la majoritatea școlilor este Cenușăreasă, ca să spun așa. Eu am avut un obicei în tinerețe. L-am pierdut. Știam multă istorie și, totdeauna când predam, găseam, măcar la 2-3 ore, să le spun ceva din istorie. Și asta prinde foarte mult la copii. Îmi pare rău că nu mai am obiceiul acesta acum. Dar pentru cei care sunt profesori acum, le recomand. Poate o să revin și eu cu poveşti din astea. Dar atunci, așa i-am atras. Am avut și situații când nu voiau să facă de serviciu pe școală, pentru că voiau să vină la oră, să nu piardă ora de matematică.
"Responsabilitatea noastră este să îi ajutăm pe copii"
- Pe lângă toate lucrurile frumoase despre care ați vorbit, nu putem să trecem cu vederea situațiile neplăcute petrecute între elevi în ultimele săptămâni. Cum gestionați problemele de acest fel?
Romeo Zamfir: Aceste pseudoscandaluri au loc în toate școlile, se întâmplă frecvent în societate, dar din păcate s-au auzit mai mult sau au fost percepute mai mult la noi. Cred că impactul puternic pe care l-au avut a fost faptul că protagoniștii erau de la CNVA, o instituție de cultură care pentru noi este undeva sus. În primul rând, trebuie să colaborăm cu părinții.
Și în cazul de față, am chemat părinții la școală, am vorbit cu ei și în același timp am făcut întâlniri cu specialiștii psihologi, care au discutat cu elevii și profesorii, ca să știm cum să manageriem aceste situații. Sunt situații neplăcute, dar fac parte din viață. Uneori se mai întâmplă și așa ceva, iar singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să reușim să-i susținem și pe copii, și pe părinți, fiindcă fiecare mai greșește. Acum sunt greșeli și foarte mari, dar până la urmă ei tot copii sunt. Și tot ai noștri sunt și se întorc ca într-o familie, nu? Trebuie să-i primim. Iar responsabilitatea noastră este să îi ajutăm pe cei care au nevoie. Dar, pe de altă parte, nu trebuie să uităm că avem 1.000 de elevi, 998 mai exact. Aproape 1.000 de copii care sunt foarte diferiți, vin din medii foarte diferite, iar pentru ca lucrurile să meargă bine pentru ei, profesorii și părinții trebuie să colaboreze. Accentuez asta. Profesorii și părinții trebuie să colaboreze, pentru că până la urmă scopul nostru este comun. Să ajutăm copiii aceștia să dea măsura calității lor și să devină cei mai buni copii, cei mai buni adulți care ar putea deveni.
Vreau să știți că a obține premiu la Olimpiadă acum, de când există noua lege a învățământului, e și o motivație financiară. Toți acești elevi vor obține bursă de merit, indiferent de situația la învățătură. Așadar, doar pentru că a luat premiu la Olimpiadă, ia bursă de merit. Dacă iei un premiu la Olimpiada Internațională, ai o bursă de excelență olimpică 1, care e între 750 și 3.000 de lei. Dacă iei premiu la etapa națională, ai bursă de excelență olimpică 2, care e 700 de lei, iar bursa de merit se acordă pentru premiile de la etapa județeană și e în cuantum de 450 de lei. Pentru asta elevii noștri muncesc și sunt antrenați de mici să meargă la olimpiade și concursuri școlare.
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
