Campania VL "Profesioniştii"/ Traducătorul care empatizează cu textul, dar şi cu elevii
Foto: Foto: Nicoleta Onofrei

Campania VL "Profesioniştii"/ Traducătorul care empatizează cu textul, dar şi cu elevii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Doru Valentin Căstăian este profesor de socio-umane de 11 ani la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, a realizat scenarii pentru softuri educaţionale. Mulţi dintre elevii săi au ales să urmeze cursurile unor facultăţi de profil datorită lui. Din 2006 a tradus nu mai puţin de şapte cărţi pentru Editura Paralela 45, iar în 2014 a reuşit să mobilizeze o ţară întreagă pentru a strânge banii necesari pentru tratamentul unuia dintre elevii lui, diagnosticat cu cancer la nas. Scrie literatură cu plăcere, fără a fi publicat nimic deocamdată, iar din când în când cochetează cu cronica de carte. Doru Căstăian nu a participat la niciun concurs de traduceri şi nu pentru că nu ar fi putut, la fel cum nu s-a gândit să îşi facă dosar pentru a încerca să intre în Uniunea Scriitorilor, ci pentru că a concura nu este o prioritate pentru el. Face totul din plăcere.

În mai bine de opt ani, nicio traducere refuzată

A tradus "Oraşele", de John Updike, "Cu ochii în patru", de William Boyd, "Copilul 44", de Tom Rob Smith, carte după care va apărea în 2015 şi un film la Hollywood, "Shutter Island", a lui Denis Lehane, după care a fost realizat filmul omonim, cu Leonardo di Caprio în rolul principal, "Bagaj pentru Marte", de Mary Roach, o carte documentar despre viaţa în spaţiu, despre cum fac cosmonauţii lucrurile cele mai elementare. Apoi a tradus „Dorinţe împlinite”, de Wayne Dyer, un volum despre self help, şi, cea mai recentă, „Cum se citeşte o carte”, de Mortimer J. Adler & Mark van Doren, care a fost şi cea mai vândută carte transpusă în cuvinte româneşti de gălăţean până acum. De la prima carte tradusă, nu i s-a întâmplat niciodată ca editura să-i impună să refacă o traducere.

"Trebuie să empatizezi cu textul"

Chiar dacă începuturile sale de traducător au fost în vremea studenţiei, când a tradus un mic tratat de latină, activitatea la modul profesionist a început în 2006, la propunerea unui coleg de facultate, bun prieten, care lucra ca director de copywriting la editura Paralela 45.

 

 

„Pur şi simplu s-a gândit că, ştiind engleză destul de bine şi fiind un consumator de literatură, mi-ar putea da o şansă. În principiu, nu este suficient să ştii engleză şi literatură ca să devii bun traducător. Ca să fii un bun traducător, după mine, trebuie să existe şi un fel de empatie cu textul. Dacă nu eşti în fluxul lui şi nu prinzi ritmurile autorului, poţi excela pe componente, dar nu va ieşi ceva bun”, ne-a spus Doru Căstăian.

Avem nevoie de un ghid de lectură

Pornind de la ultima carte tradusă, "Cum se citeşte o carte", profesorul recunoaşte că oamenii au nevoie de un ghid de lectură, mai ales pentru că majoritatea nu recunosc importanţa lecturii sintopice sau trandisciplinare. „Trebuie să fiu capabil să citesc sintopic, să pot să îmi găsesc informaţii relevante atât într-o carte de biologie, cât şi în literatură, într-o carte de folclor sau de istorie. Aşa ar trebui să citim în general şi să-i educăm pe copii. Mintea omenească aşa lucrează, sintopic, creierul nu are foldere - aici sunt informaţii de geometrie, aici de bucătărie, ci are nişte conţinuturi pe care le relaţionează continuu”, a explicat Doru Căstăian.

Cum poate fi încurajat cititul

Potrivit profesorului, şcoala românească este prima instituţie care ritualizează cititul în loc să facă din el ceva firesc. Dacă un elev nu a parcurs o lectură obligatorie, este pedepsit, creându-i-se sentimentul că cititul este o chestie importantă, pentru care trebuie să te încordezi, paralizându-l în faţa lecturii. Cititul pe de lături este descurajat, iar învăţătorii au un adevărat coşmar în a-i ţine pe copiii de şapte ani în bancă, cuminţi, pe când tendinţa de a se juca şi de a explora este esenţială la vârsta respectivă, este de părere profesorul.

„Cititul este încurajat, în primul rând, când profesorii au o atitudine mai relaxată faţă de lectură. În al doilea rând, când există un sistem de recompensare a lecturii şi când nu este din programele şcolare, de exemplu, mergând pe modele alternative de evaluare. Poţi să îi dai unui copil o temă şi să îl rogi să facă un portofoliu cu bibliografie pe care şi-o doreşte el sau să îi dai o bibliografie foarte largă din care el să îşi aleagă două- trei cărţi. Observ zi de zi, că, dacă informaţia este bine dată, este asimilată cu lăcomie. Poţi să faci Eminescu şi într-un mod mai "teenage friendly". Trebuie să îi dăm senzaţia copilului că vorbim de un om şi nu de o marmură, marea iubire a lui Eminescu pentru Veronica nu e nimic altceva decât iubirea pe care Fănel din banca a treia o trăieşte pentru Maria din banca a cincea, dar copilul nu percepe lucrurile aşa. Are impresia că o statuie a declamat nişte chestii unei alte statui. Aici se anchilozează mecanismele. Există clişeul că literatura este ruptă de viaţă, literatura bună nu a fost niciodată ruptă în modul acesta schizofrenic de viaţă”, explică profesorul.

A te concentra pe olimpici înseamnă a-i sacrifica pe ceilalţi

Sunt foarte mulţi foşti elevi care au ales să urmeze cursuri unei facultăţi socio-umane datorită modului cum Doru Căstăian îşi organizează orele şi modului său de predare, unii au avut rezultate şi la olimpiade. Cu toate acestea, profesorul nu şi-a axat niciodată activitatea pe olimpici, pentru că asta ar fi însemnat să îi sacrifice pe ceilalţi. „M-am concentrat mult mai mult să transmit ceva fiecărui elev. Le-am spus, dacă tu pleci la sfârşitul anului un pic altfel decât erai înainte de a mă cunoaşte pe mine sau disciplina, eu sunt mulţumit. A te concentra în general pe olimpici înseamnă a-i sacrifica pe ceilalţi. Mulţi profesori fac asta, nu le diminuez meritele, pentru că e greu să faci asta. Sunt foarte mulţi elevi cu care mă mândresc, am avut rezultate inclusiv la olimpiade, dar ideea e că eu le-am spus că dacă vor să meargă e în regulă, vă arăt ce să citiţi, discutăm, dacă aveţi chestii de lămurit, dar nu am timp să mă ocup special de voi în detrimentul clasei. Au fost menţiuni, un premiul II, anul trecut, pe judeţ, la Olimpiada de Filozofie. Recent mi-a scris o fostă elevă care tocmai îşi termină al doilea doctorat pe Psihologie şi care a mers la Psihologie după orele mele”, a încheiat profesorul.

CITEŞTE ŞI: Campania VL "Profesioniştii"/ Mariana Robea, îngerul păzitor a mii de gălăţeni

Citit 2807 ori Ultima modificare Luni, 06 Octombrie 2014 10:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.