* Lucian Butica are 25 de ani, lucrează în construcţii şi speră ca Dumnezeu să vegheze asupra surorii sale şi să-i grăbească vindecarea
Ger năprasnic au avut de îndurat mii de gălăţeni veniţi, marţi, 6 ianuarie, pe Faleză, la slujba de Bobotează. Oamenii începuseră să se adune la Elice de pe la ora 11,00. Abia aproape de ora 13,00, s-au strâns şi oficialităţile: primarul Marius Stan, preşedintele Consiliului Judeţului, prefectul Dorin Otrocol, deputaţi, senatori şi alţii. Până a început slujba, fiecare participant avusese timp să-şi găsească locul, la eveniment. Cine-a vrut să vadă cum se roagă pentru noi arhiepiscopul locului şi cum se sfinţeşte apa, a rămas pe Faleza Superioară, în faţa scărilor care urcă spre Precista. Cine nu, a coborât şi a aşteptat pe Faleza Inferioară întrecerea bărbaţilor care se pregăteau deja să se arunce în Dunăre după crucea de lemn pe care o aruncă, anual, arhiepiscopul.
Pioşenie în frig
La finalul slujbei de Bobotează, după sfinţirea apei, Înaltpreasfinţitul Casian a ţinut un scurt cuvânt de învăţătură. Pe cei prezenţi i-a îndemnat să ia Agheasma Mare şi - dacă n-au putut primi preotul cu Boboteaza - să-şi sfinţească singuri casele lor şi pe cele ale apropiaţilor. A fost o zi în care, potrivit Sfintei Scripturi, Dumnezeu ne-a arătat că iubeşte.
„Să vă lăsaţi vieţile arate cu plugul acestei iubiri. Cea mai necreştinească atitudine este să vedem răul din celălalt. Răul pe care trebuie să-l vedem, înainte de toate, este acela pe care îl avem în noi. Să-l găsim nu pentru a-l lăuda, ci pentru a-l repara. Viaţa noastră nu este făcută ca să ne-o complicăm, ci ca să le dăruim celorlalţi alinare, aşa cum Domnul Nostru ne-a dăruit nouă iertare de păcate, prin botezul Său!”, a declarat Î.P.S Casian.
Fără să se îmbrâncească, miile de creştini care îi sorbiseră vorbele arhiereului s-au aşezat la coadă, ca să-şi umple sticlele cu Agheasmă Mare de la canelele căzilor cu apă proaspăt sfinţită.
Rezistenţă extremă, în întrecerea crucii
Pe Faleza Inferioară, pe un frig de –4 grade Celsius, 11 bărbaţi în costume de baie s-au aliniat la balustrada navei Poienari 2, trasă la câteva zeci de metri depărtare de malul Dunării. Cei mai mulţi, obişnuiţi ai întrecerii. Au tremurat cu toţii câteva secunde până când "Pleosc!" s-a auzit crucea de lemn căzând în apa rece ca gheaţa. Brusc, bărbaţii au plonjat în apă şi au început să înoate. Unii nici apucaseră să vadă bine unde căzuse crucea, aşa că au tăiat-o direct spre mal. Alţi trei începuseră o întrecere furibundă spre stânga navei. Au bătut cu toţii apa cale de câteva lungimi de braţ până când au văzut: o mână sigură ridica deja crucea de lemn dintre valuri.
Acum, roşu la faţă şi la trup, Lucian Butica ţine strâns crucea în mâna dreaptă şi înoată voiniceasca. E flancat de veteranii probei, oameni făcuţi parcă din fier, care au ridicat crucea din ape în anii din urmă. Ajuns la mal, se ridică din apă, plin de noroi şi sărută crucea după care a sărit. I-a ajutat Dumnezeu! E gălăţean, are 25 de ani şi lucrează în construcţii. Sare pentru prima dată după cruce.
„E frig, dar nu tare. Mi-e bine aşa. Abia de dimineaţă m-am hotărât să sar. Am o soră bolnavă pe care am vrut să o ajut făcând treaba asta. Tare mult mi-aş dori se facă ea bine. Şi cred că acum, după ce am prins eu crucea, o va ajuta Dumnezeu şi pe ea să fie sănătoasă”, spune Lucian.
Câte un om din mulţime mai scapă printre poliţişti până la el şi-l felicită. Cu pielea vineţie de frig, dar nu dă semne că l-ar tăia vântul care pe ceilalţi gălăţeni îi pişcă şi prin mănuşi şi căciuli.
Citeşte şi: Se SFINŢESC APELE, de BOBOTEAZĂ, la Elice. RESTRICŢII DE TRAFIC pe Faleza Superioară a Dunării
