Pentru trei tineri actori ai Teatrului Dramatic "Fani Tardini", întâlnirea cu scena gălăţeană s-a petrecut în două spectacole care par complementare, fără ca oricare dintre ei să fi plănuit acest lucru.
"Angajaţi-mă!", cu Ama Beschieru şi Robert Ioan, respectiv, "Un loc bun de muncă", monodramă de şi cu Laurenţiu Bobeică (pe care îl puteţi vedea şi în spectacolul "O noapte furtunoasă"), sunt două prilejuri să-i vedeţi la treabă pe trei actori ai generaţiei tinere şi foarte tinere, care nu cred în limite şi constrângeri, care sunt dispuşi să muncească mult pentru ceea ce-şi doresc şi care, credem noi, reprezintă deja un pariu câştigat pentru actorul, profesorul şi directorul teatrului, Florin Toma, dar şi pentru întreaga echipă de la Galaţi. Nu ne credeţi însă pe cuvânt, citiţi ce au avut de spus şi, mai ales, mergeţi să-i vedeţi/auziţi/simţiţi la teatru!
Trei destine, între drum stabilit şi întâmplări fericite
Laurenţiu, născut, crescut şi şcolit în Galaţi, Robert, născut în Galaţi, dar plecat, la opt luni, la Constanţa, absolvent de Teatru la Cluj, actualmente rezidând în Bucureşti, şi Ama, născută la Botoşani, membră într-o trupă de teatru pentru elevi în timp ce studia mate-info în engleză, absolventă de Teatru la Cluj, acum locuind în Bucureşti, au în comun mai mult decât faptul că sunt membri ai Generaţiei Z - adică născuţi între 1997 şi 2010. Toţi iubesc actoria cu toată fiinţa lor, chiar dacă drumul până la statutul actual le-a fost diferit. Robert, 22 de ani, s-a transferat, în liceu, de la Ştiinţele Naturii la profil de Arta spectacolului, tocmai fiindcă îşi dăduse seama că asta vrea să facă. Ama, 23 de ani, a făcut matematică-informatică în engleză doar fiindcă era cel mai bun profil la cel mai bun liceu din oraşul ei natal şi a avut ambiţia să demonstreze că poate, dar a urât profilul ales, mai puţin engleza, iar decizia de a da la Teatru s-a dovedit una bună, fiindcă acum este capabilă să se întreţină din pasiunea ei. Laurenţiu, 27 de ani, consideră întâlnirea lui cu teatrul o întâmplare fericită, pe care a îmbrăţişat-o şi după care a făcut tot ce-i stătea în putinţă să-şi atingă scopurile. Când era deja student în altă parte (la Inginerie Electrică, după ce făcuse Industrie Alimentară în liceu), dar nu îi plăcea, o colegă din liceu l-a chemat la examenul de licenţă al generaţiei sale, spectacol cu "Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, pe scena mare a Dramaticului, iar atunci a înţeles că asta vrea să facă. Avea deja 21 de ani, vârsta la care alţii absolveau deja facultatea, dar nu a lăsat nimic să îl oprească, a perseverat, a terminat şi cursurile de licenţă ale Facultății de Arte de la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați, şi pe cele de master, tot aici, iar acum îşi trăieşte visul de a fi coleg de teatru cu profesorul său, directorul Teatrului Dramatic "Fani Tardini", Florin Toma.
Masculin/feminin şi îndrăzneala de a-ţi explora limitele
I-am întrebat pe cei trei invitaţi cum văd ei distincţia dintre feminin şi masculin, atât în societate, cât şi în artă, dacă ar juca roluri în care să încarneze un personaj din genul opus.
Ama Beschieru ne-a răspuns că ar face asta, dar numai dacă ar avea parte de o documentare foarte bună înainte, fiindcă zona de sensibilitate socială, cum este de pildă cea a personajelor transgender, trebuie abordată cu responsabilitate: "Teatrul are rolul de a educa publicul şi trebuie să faci asta cu foarte multă grijă, mai ales când subiectul este delicat şi încă tabu pentru România şi cred că trebuie făcut cu foarte multă grijă, candoare, empatie şi înţelegere". Cât despre roluri în travesti, Ama crede că fiecare dintre noi are şi energie masculină, şi energie feminină, aşa că se poate aborda orice rol. "Clar este un bărbat în mine care organizează foarte multe lucruri, care încearcă să se bată pentru egalitate - că tot vorbim de feminism - care, câteodată, are ieşiri, mai înjură, deşi asta e o chestiune strict umană. Clar nu suntem o ţară feministă, legat şi de Erika şi de melodia ei, dar eu mă regăsesc în ambele aspecte, atât în masculin, cât şi în feminin", a punctat Ama.
În ceea ce-i priveşte pe Robert Ioan şi Laurenţiu Bobeică, provocarea de a juca un personaj feminin nu-l sperie pe primul şi nu îi este străină celui de-al doilea. "Eu aş juca aproape orice rol în care m-aş simţi confortabil şi nu aş instiga la un discurs al urii, cred că sunt foarte tânăr şi am foarte multe de descoperit, evident, nu aş spune nu. Dar dacă vorbim de trans, fake şi tot scandalul apărut recent, nu vreau să mă situez acum într-una dintre tabere, cred că e mai înţelept să ascult decât să vorbesc şi eu, că deja sunt foarte mulţi care vorbesc. Evident, oscilez către ceva, dar nu vreau să emit opinii acum. Dar aş juca un rol feminin, da" - Robert Ioan.
Laurenţiu Bobeică: "Sincer, până să ajung la Facultatea de Teatru, nu m-am gândit la asta şi chiar aveam o problemă cu latura mea feminină, să mi-o accept. Mă gândeam că un bărbat la doi metri înălţime trebuie să fie într-un anumit fel, musculos, puternic etc. Şi, când am intrat la facultate, m-am lovit de chestia asta că pot să fiu şi vulnerabil, să mă emoţionez, să-mi dau voie să plâng şi m-am lăsat liber. Am făcut la un moment dat un exerciţiu în doi, un el şi o ea, în care trebuia să schimbăm rolul de gen. Cred că mi-au ieşit cel mai bine din toată facultatea scenele acelea. În scurta mea carieră încă nu am avut ocazia să joc în travesti sau să fac un personaj de compoziţie trans sau ceva de genul acesta, dar mi-ar plăcea."
Teatrul - cât este pasiune, cât muncă, pentru a deveni profesie?
Deşi sunt produsele unor şcoli de teatru diferite - Ama şi Robert fiind colegi la Universitatea "Babeş Bolyai" din Cluj, iar Laurenţiu fiind absolvent de studii de licenţă şi de master la Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi - şi nu se cunoşteau dinainte, tinerii actori ai Teatrului Dramatic "Fani Tardini" au abordat teme similare şi complementare în spectacolele lor, "Angajaţi-mă!" şi "Un loc bun de muncă", semn că frământările generaţiei lor nu le sunt străine. Când, din 172 de absolvenţi de Teatru, doar câţiva îşi găsesc un loc de muncă în domeniul studiat, disperarea de a fi angajat devine dureros de reală. Pentru Robert, revenirea în Regat a fost firească, fiindcă îşi dorea să ajungă în Bucureşti, iar la Cluj nu avea nicio ofertă concretă de muncă. Pe lângă accentul parţial însuşit, crede că şcoala i-a dezvoltat ideea de disciplină, foarte importantă în meseria de actor, precum şi tehnica, ideea de a vedea actoria ca pe o meserie, de a putea să livrezi în orice moment, ca profesionist.
Toţi interlocutorii mei au fost de acord că, fără pasiune, nu ai cum să faci meseria asta. Nu se poate, dacă nu este scânteia acolo, te chinui degeaba. Dar modalitatea în care fiecare ajunge să-şi descopere pasiunea şi să o transforme în profesie diferă, iar rezultate nu se obţin fără muncă. "Eu încercasem o altă facultate, am muncit în afară, am muncit şi în România, le-am încercat pe toate, dar când am văzut ce au făcut ei (spectacolul-examen de licenţă al studenţilor - n.a.), m-am îndrăgostit de produsul celor trei ani de studii. Era o muncă mare în parte, eu am văzut şi am zis că vreau să fac şi eu asta, de parcă atunci puteam să o fac! Pasiunea o aveam din copilărie, când copiam ce vedeam în filme cu mama şi cântam, chiar dacă niciunul dintre noi nu ştia să cânte (râde - n.a.). Ai mei nu m-au dat la şcoală de arte, au vrut să fac un sport, dar nu am făcut performanţă, m-a ajutat în dezvoltare, dar atât."
Ajuns în actorie, Laurenţiu a înţeles că pasiunea trebuie să se transforme în profesie şi, vorba spectacolului său, într-un loc bun de muncă. "După cei trei ani de facultate, încă nu luasem în serios profesionalizarea, deşi eram mai matur. Dar când am văzut că pot să câştig bani din asta, în mediul independent, am intrat la master şi am început să fiu mai serios cu ceea ce îmi propun pentru viitoarea mea carieră."
Robert, care abia a împlinit, pe 9 ianuarie, 22 de ani, este împăcat cu rolul de "cel mai mic", pe care l-a jucat, vrând, nevrând, toată viaţa. Este cu 364 de zile mai tânăr decât Ama, care a împlinit, pe 10 ianuarie, 23 de ani, şi care îi este parteneră nu doar de scenă, ci şi de viaţă, ceea ce poate fi dificil, dar şi un avantaj, depinde cum ştii să stabileşti limite şi să le respecţi.
Robert spune că nu prea dă importanţă faptului că este cel mai mic, mereu i-a plăcut să stea pe lângă oameni mai mari decât el şi încă o face, nu fiindcă şi-ar fi propus, ci fiindcă aşa s-a întâmplat. ”Cumva, eşti într-o poziţie în care, chiar dacă greşeşti, spune lumea «Lasă-l, mă, că e cel mai mic!»”.
Oportunităţi şi cum să-ţi asculţi instinctele
Ama Beschieru şi Robert Ioan au ajuns la Galaţi după ce au fost invitaţi aici, în urma obţinerii Marelui Premiu la Gala Tânărului Actor HOP 2023 - Premiul "Ştefan Iordache". Practic, momentul "Angajați-mă!", creație colectivă cu inserții din "Pescărușul" de A.P. Cehov, pentru care au fost recompensaţi acolo, s-a transformat în spectacolul pe care îl puteţi vedea la Teatrul Dramatic "Fani Tardini", următoarea reprezentaţie fiind pe 22 martie.
Pentru Laurenţiu Bobeică, scânteia spectacolului "Un loc bun de muncă" a apărut dintr-o temă de la master, unde profesorul, actorul şi regizorul Radu Horghidan le-a cerut studenţilor să facă o monodramă pentru disertaţie. "Era un spectacol complet, gata să fie jucat şi chiar mă gândeam unde să-l vând, cum vând eu bilete. A fost un mare ajutor că nu a mai trebuit să mă gândesc eu la asta, ci la cum să îmbunătăţesc constant spectacolul, interacţiunea cu publicul". Cea mai recentă reprezentație a fost vineri, 1 martie, dar pe Laurențiu îl puteți vedea și pe 2 martie, de la ora 19,00, în spectacolul "O noapte furtunoasă", de I.L. Caragiale, la care mai erau disponibile câteva bilete.
Deşi fac parte dintr-o generaţie de oameni născuţi liberi, de la care te-ai aştepta să îşi dorească să fie mai degrabă independenţi, decât legaţi de glie printr-un contract de muncă, cei trei tineri actori gălăţeni au o atitudine temperată asupra subiectului.
Ama Beschieru crede că "e frumos să fii propriul tău stăpân şi să vinzi bilete atât timp cât ai unde să le vinzi", fiindcă, la 172 de absolvenţi actori în 2023 în toată ţara, realitatea este mult mai dură decât ceea ce-ţi imaginezi, student fiind, că vei face. Nu există, evident, un număr egal de posturi sau de proiecte în care să-şi găsească locul cu toţii. "Şi eu am aspirat foarte mult timp, în facultate, să fiu independentă, dar realitatea este alta, te loveşti de un hău, nu ştii încotro s-o iei şi dacă o să ţi se arate vreun drum în viitorul apropiat. Şi atunci, pentru mine cel puţin, faptul că sunt angajată este un plus din punct de vedere psihic, să ştiu că am un loc unde pot să profesez, să am securitate financiară, asigurare de sănătate şi alte beneficii, dar mai ales faptul că nu mai apare disperarea că nu lucrezi, chestie care acum s-a mai diminuat."
Niciunul dintre cei trei tineri actori ai Dramaticului nu este un conformist, dar toți au o disciplină a muncii pe care o iau foarte în serios, fără să se ia pe ei înșiși prea în serios. Nu se feresc de autoironie, dăruiesc energie pozitivă la fiecare interacțiune și își iubesc, dincolo de orice altceva, meseria.
I-am întrebat pe invitații noștri cum s-ar descrie, în trei calități și trei defecte, iar mai jos puteți vedea ce a ieșit.
Laurențiu Bobeică - 27 de ani, Vărsător
- DEFECTE: impulsiv, vorbește mult, prost și fără rost, prea dramatic
- CALITĂȚI: este pe drumul înțelepciunii, este înalt (2.00 m)
Robert Ioan - 22 de ani, Capricorn
- DEFECTE: uneori egoist (lucrează la asta), se supraestimează, orgolios
- CALITĂȚI: personalitate puternică, minte structurată, muncitor
Ama Beschieru: - 23 de ani, Capricorn
- DEFECTE: negativistă, cu stări de spirit fluctuante, vulcanică
- CALITĂȚI: foarte muncitoare, apetență pentru detalii, ascultă oamenii
*Emisiunea "SPOT ON la Viața liberă - Galațiul sub reflector" este un produs "Viața liberă". Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
