După o oră şi jumătate istovitoare de dialog cu clapele pianului, maestrul Valentin Gheorghiu a avut bunătatea să dea răspuns măcar unor curiozităţi urgente ale gazetarului, în timp ce dădea autografe sau se lăsa fotografiat alături de admiratorii săi. Marele artist gălăţean care a uimit o lume cântă de la cinci ani (Enescu spusese că micuţul este un „talent rar”) iar acum, la 87 de ani, urcă încă sprinten pe scenele lumii pentru lungi concerte, precum cel de la Galaţi. Cânta, copil fiind, împreună cu Ştefan Gheorghiu (dispărut acum cinci ani), fratele mai mare, violonist renumit şi profesor de marcă. Acum, alături de soţia sa, pianista Roxana Gheorghiu.
- Maestre, marele George Enescu v-a descoperit în copilărie: unde s-a petrecut aceasta? Ştiu că Enescu a cântat şi la Macri, în casa cu orgă de pe Domnească, şi în salonul casei lui Mantu…
- Nu, nu la Galaţi… Trancu-Iaşi, dacă aţi auzit, m-a văzut cântând la acea vârstă fragedă şi m-a recomandat pe mine şi pe fratele meu lui Enescu. A vorbit cu maestrul care, generos cum îl ştim, a observat că eram talentaţi şi a intervenit pentru mine, să obţin [la nouă ani!] o bursă pentru Paris.
- Sunt curios şi dacă aţi pozat pentru bustul de la muzeul din Vâlcea pe care vi l-a făcut Gheorghe Anghel, artistul care a realizat şi statuia lui Eminescu din faţa Ateneului Român, sau a lucrat după fotografii sau schiţe făcute la concerte…
- Ştiam că era la Costeşti [Colecţia de artă plastică Alexandru Balintescu]… M-am gândit că ar fi exagerat în tot să mi se facă… Sculptorul a vrut să mi-l dea acasă, dar am zis: cum să intru în casă şi să mă văd?
- Mai ales că e în mărime naturală. Dar arăta atâta energie, cum arătaţi şi acum!
- Sculptorul era un maestru! Şi Anghel era prieten cu [Ion] Ţuculescu… Şi Ţuculescu, şi [Corneliu] Baba, au vrut să-mi facă portretul, dar n-am găsit atunci de cuviinţă… Asta chiar e prostie omenească – modestia e prostie…
- La Ţuculescu, probabil că nu v-aţi fi recunoscut, aţi fi avut poate trei ochi…
- Barbă oricum nu aveam.
- O istorie personală a oraşului Galaţi…
- În ´54 am plecat… Galaţiul era un oraş al consulatelor. Era o atmosferă liniştită, pe care mi-aş dori mult să o mai aveţi şi nu mai există.
- Gălăţenii erau odinioară mai veseli, mai luminoşi?
- Era o linişte şi un echilibru sufletesc, oamenii tindeau spre artă. Acum, dacă „nu e timp”…
- Unde stăteaţi?
- Pe Vultur, la doi paşi de-aici.
Ce ar mai fi bine de ştiut
Bustul, în mărime naturală, al maestrului, face parte acum din patrimoniul Muzeului Judeţean Râmnicu Vâlcea. Este realizat în bronz de maestrul Gheorghe Anghel, în 1951, şi are dimensiunile 390x240x300 mm.
Grigore Trancu Iaşi, născut în capitala Moldovei, mare economist implicat în dezvoltarea de la începuturi a legislaţiei muncii şi a învăţământului superior economic, a iniţiat înfiinţarea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, a fost om politic, chiar ministru de câteva ori, a fost şi membru al baroului Covurlui, activând la Galaţi. Şi, din câte se vede, nu numai în domeniile sale poate un bun român să fie folositor, ci şi atunci când pune o vorbă!
Născut în 21 martie 1928 la Galaţi, Valentin Gheorghiu, unul dintre cei mai importanţi pianişti români ai secolului XX, de faimă internaţională, a urmat studiile la Bucureşti şi la Paris, s-a bucurat de îndrumarea lui George Enescu. A şi compus în tinereţe, iar lucrările sale au primit importante premii. Pianistul a debutat pe scenă la vârsta de 15 ani, într-un concert susţinut la Ateneul Român sub bagheta legendarului dirijor George Georgescu.
