Pericle Papahagi s-a născut pe 20 octombrie 1872, la Avdela, Grecia. A fost lingvist, filolog şi folclorist român de origine aromână, un neobosit culegător de folclor şi cercetător în domeniul aromânei. A studiat în Avdela și Bitolia, apoi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Și-a luat doctoratul în Litere, la Leipzig, în 1908. Între 1895-1898 a fost profesor la liceul român din Bitolia, apoi la şcoli secundare din Salonic, Giurgiu şi Silistra. A debutat în 1892 cu ”Cântece de leagăn la macedoromâni”, în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. A editat revista „Dunărea” şi a colaborat la „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Grai bun”, „Grai şi suflet” etc.
Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziţie de neschimbat în istoria culturii aromâneşti”, Pericle Papahagi a contribuit fundamental la cunoaşterea folclorului aromân, cu lucrările „Din literatura poporană a aromânilor” şi „Basme aromâne”. În 1916 a devenit membru corespondent al Academiei Române.
A încetat din viață pe 20 ianuarie 1943, la Silistra, Bulgaria.
