Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu), scriitor, dramaturg și romancier, s-a născut pe 15 iunie 1893, la București. A absolvit, în 1916, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, apoi a făcut studii de filosofie la București și la Paris. A fost inspector general şi director general al teatrelor şi operelor în Ministerul Cultelor şi Artelor, director al Teatrului Naţional din Bucureşti, membru al Comisiei Naţionale UNESCO.
Debutul său în volum s-a produs în 1926, cu "Dramă și teatru", continuând genul dramatic cu "Metamorfoze", "Anno Domini" și "Molima". În 1944, a publicat romanul "Sfârșit de veac în București", o capodoperă românească de tip balzacian, iar în 1957 "Ion Sîntu", roman de formațiune spirituală. A mai publicat: studii despre teatru: "De la mimus la baroc", "Drama și teatrul religios în Evul Mediu", volumul de poezii "Cântece de rob”, eseuri, memorialistică, note de călătorie, povestiri SF: "Akho și Tao", "Sistemul celor 24 de sori". A tradus din Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine ș.a.
S-a stins din viață pe 2 februarie 1964.
