Cântărețul român Jean Moscopol, pe numele adevărat Ioan Moscu, s-a născut pe 26 februarie 1903 la Brăila, într-o familie de greci. A făcut liceul la Galaţi, apoi s-a înscris la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Nu a renunțat însă la muzică şi a început să cânte, în capitală, la un restaurant. Lucrând la Întreprinderea Optică ”Lares”, a fost trimis la specializare la Berlin. Ajuns în Germania, şi-a urmat visul şi s-a înscris la Conservator. La întoarcerea în ţară, s-a înscris la Clasa de Canto şi s-a angajat ca funcţionar la Brăila.
În 1924 s-a mutat la Bucureşti. S-a reînscris la Facultate, la Secţia de Aeronautică. Cum muzica a rămas marea sa pasiune, şi-a făcut o mică trupă cu care a participat la concursurile organizate de Institutul Electronic şi Radiofonic. Drumul spre succes i s-a deschis în 1929. A ajuns să cânte în celebrul bar bucureştean Zissu, de pe Calea Şerban Vodă, acum primind noul nume de scenă: Jean Moscopol. Şi-a câştigat admiraţia publicului datorită timbrului vocal deosebit şi a fluieratului inconfundabil cu care îşi presăra melodiile. În 1929, un reprezentant al unei case de discuri din Londra l-a auzit cântând la Zissu și i-a propus să-şi înregistreze muzica. Primele discuri le-a înregistrat la Viena. La revenirea în ţară şi-a făcut debutul şi pe posturile de radio.
A fost angajat de Casa His Master's Voice în 1931. A devenit artist profesionist, după ce şi-a luat licenţa. La Berlin, acolo unde şi-a înregistrat discurile, i s-a propus să rămână definitiv, dar a preferat să revină în ţară. În anii 30, perioada sa de glorie, a cântat în cele mai renumite restaurante şi cafenele din Bucureşti. A reuşit să înregistreze peste 300 de cântece. Şlagărele sale, ca ”Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara” sau ”Cel mai divin tango”, erau cunoscute în toată ţara. O vreme a lucrat la Teatrul de Revistă "Alhambra" interpretând diverse roluri. Jean Moscopol se înscrie în galeria marilor trubaduri pe care i-a avut România interbelică.
Sfârşitul războiului l-a prins la Berlin. Moscopol a făcut tot posibilul să se întoarcă în ţară, în ciuda vremurilor tulburi. A încercat să treacă Dunărea înot, încercare nereuşită care l-a adus în pragul morții, fiind salvat de nişte pescari iugoslavi. A fugit din ţară în 1947, ajutat de actriţa Elvira Popescu, stabilită la Paris. O vreme a stat prin mai multe oraşe europene. A fost colaborator al postului de radio Europa Liberă, de unde a continuat să transmită mesaje antiregim românilor aflaţi în ţară. În final s-a stabilit la New York. Aici a ajuns să fie liderul comunităţii de români expatriaţi. În America a continuat să scrie cuplete împotriva regimului, cu gândul la cei rămaşi în ţară.
Comuniştii i-au distrus majoritatea discurilor, astfel că au rămas foarte puţine amintiri ale talentului cu care şi-a încântat contemporanii.
A încetat din viață în 1980, la New York.
