Istoricul Alexandru D. Xenopol s-a născut pe 23 martie 1847, la Iaşi. A făcut studiile liceale la Academia Mihăileană şi la Institutul Academic. Și-a completat studiile universitare de filosofie, drept și istorie în Germania, în anul 1871 luându-și doctoratul în drept şi filosofie.
În același an s-a întors în ţară, stabilindu-se la Iaşi. Până în anul 1878 a lucrat în magistratură, în paralel participând literar la Societatea "Junimea". În anul 1883, a devenit profesor de istorie la Universitatea din Iaşi.
A.D. Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista ”Convorbiri literare”. Dintre acestea se impun scrierea ”Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană” și lucrarea ”O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu”. În perioada 1888-1893, a tipărit la Iași opera sa fundamentală, ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”, aceasta fiind prima prezentare sistematizată, analitică și complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiționale.
A fost apreciat și ca un bun istoric, subiectele ce abordează filozofia istoriei regăsindu-se în lucrările: ”Studii economice”, ”Principiile fundamentale ale istoriei” și ”La thėorie de l’histoire”. Merită amintite și scrierile sale cu caracter polemic şi documentar: ”Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge”, ”Etudes historique sur le peuple romain”, ”Românii şi Austro-Ungaria”.
S-a stins din viață pe 27 februarie 1920, la București.
