Otto Eduard Leopold von Bismarck, unul dintre cei mai importanţi lideri ai Germaniei moderne, s-a născut pe 1 aprilie 1815, la Schönhausen, la vest de Berlin. A absolvit Universitatea din Berlin, pentru ca ulterior să deţină posturi diplomatice cu importanţă redusă.
La 24 de ani, a hotărât să preia administrarea proprietăţii familiei sale de la Kneiphof. În 1847, a fost trimis delegat în parlamentul Prusiei. În perioada 1851-1862, a activat în serviciul diplomatic, în diferite posturi, la Frankfurt, Sankt Petersburg şi Paris, această activitate ajutându-l să descopere punctele slabe în politicile marilor puteri ale Europei.
În 1862, a fost desemnat şef al cancelariei lui William I, regele Prusiei, iar în 1864 a început o serie de războaie care aveau să restabilească puterea Prusiei în Europa. A atacat Danemarca pentru a obţine teritoriile Schleswig-Holstein, iar doi ani mai târziu l-a provocat pe împăratul Franz-Josef să înceapă războiul austro-prusac (1866). A provocat apoi războiul franco-prusac (1870-1871), pe care l-a câştigat şi a anexat Alsacia şi Lorena, iar William I a devenit împărat al celor două state unificate (Prusia şi Germania). Bismarck a fost numit premier şi a devenit liderul de facto al statului.
A pus bazele sistemului naţional de sănătate, al asigurărilor în caz de accident şi al sistemului de pensii, a sprijinit înfiinţarea parlamentului care să contribuie la modul de luare a deciziilor de către monarh fără să se constituie într-o autoritate. A fost cancelar federal al Confederaţiei nord-germane şi cancelar al Imperiului german. De asemenea, a ocupat funcţiile de ministru al Afacerilor externe şi ministru-preşedinte al Prusiei.
După moartea lui William I, în 1888, urmat la tron de Frederick al III-lea şi apoi de William al II-lea, Bismarck şi-a pierdut din putere, iar în 1890, în timpul lui William al II-lea, a fost îndepărtat.
Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul de cel mai puternic stat al Confederației Germane şi a purtat două războaie pentru a-și atinge scopul. Mai mult, a reușit să impună Prusia ca mare putere europeană, după învingerea Franței, în 1870. Diplomația lui, numită "politică realistă" ("realpolitik"), și modul autoritar în care a condus statul, i-au adus porecla de "Cancelarul de fier".
S-a stins din viață pe 30 iulie 1898, la Friedrichsruh.
