Cercetătoarea italiană Rita Levi-Montalcini s-a născut pe 22 aprilie 1909, într-o familie de evrei din Torino.
În adolescență, Rita voia să devină scriitoare, fiind o mare admiratoare a suedezei Selma Lagerlöf, dar, după ce o prietenă apropiată a familiei a murit de cancer la stomac, a decis să urmeze cursurile școlii medicale a Universității din Torino.
În timp ce studia Medicina, Rita l-a întâlnit pe cercetătorul în histologie Giuseppe Levi, care a îndrumat-o spre studierea dezvoltării sistemului nervos și în 1936, după absolvirea facultății, a decis să rămână în sistemul universitar ca asistentă a lui Levi. Cariera ei academică a fost întreruptă în 1938 de “Manifesto della razza”, codul de legi promovat de Benito Mussolini care au fost premergătoare “Legilor rasiale” ce interziceau evreilor să aibă cariere academice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Rita nu a mai putut merge la serviciu, dar și-a înființat un laborator în apartamentului ei din Torino și a studiat în continuare creșterea fibrelor nervoase la embrionii de pui, descoperind că celulele nervoase mor atunci când le lipsesc țintele. A descris această experiență în documentarul științific “Death by Design” (1997), peliculă în care apare și sora ei geamănă, Paola, care a devenit o artistă cunoscută.
În septembrie 1943, când germanii au invadat Italia, familia Levi-Montalcini a fugit la Florența, supraviețuind Holocaustului sub identități false, ascunși de prieteni care nu erau evrei. După eliberarea Florenței, în august 1944, Rita a devenit medic voluntar pentru forțele aliate, iar familia a revenit în Torino în 1945.
În septembrie 1946, a primit o bursă de cercetare la Universitatea Washington din St. Louis, unde a obținut un post de cercetător asociat, poziție pe care a ocupat-o timp de 30 de ani.
În 1952, Rita Levi a făcut cea mai importantă descoperire a sa: izolarea factorului de creștere a nervilor (NGF), care joacă un rol important în dezvoltarea și creșterea celulelor nervoase, observând că anumite țesuturi canceroase provoacă o creștere extrem de rapidă a celulelor nervoase.
În 1958, savanta a devenit profesor titular, iar în 1962 a înființat un laborator la Roma, a condus Centrul de Cercetare în Neurobiologie de la Roma, apoi, până în 1978, Laboratorul de Biologie Celulară. După ce s-a pensionat, în 1977, a fost numită director al Institutului de Biologie Celulară al Consiliului Național Italian de Cercetare din Roma, iar în 2002 a fondat Institutul European de Cercetare a Creierului.
Rita Levi-Montalcini împreună cu Stanley Cohen au câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1986 pentru cercetarea factorului de creștere a nervilor (NGF). Pe 1 august 2001, a fost numită senator pe viață de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, participând la adunarea de deschidere a Senatului și fiind aleasă președintă a instituției.
A încetat din viață pe 30 decembrie 2012, la Roma.
