* S-a terminat cu votarea, gata cu ura între tabere, începând de astăzi vom trăi în pace şi armonie, scuza-mi-aţi graiul lemnos... Ce m-a enervat pe parcursul interminabilei campanii electorale? Destule:
1. Şmecheria organizatorilor care, ca din epoca Anei Pauker încoace, şi-au dorit mai mult victoria, vorba fotbaliştilor, dar în condiţii acceptate numai de ei. Vreau să fiu cel mai bun, dar, ca să nu am emoţii, voi elimina pe parcurs obstacolele – acesta a fost, în linii mari, laitmotivul celui care a tipărit buletinele de vot.
2. Găbiţa Firea. Tanti aia care prezenta ştirile la televizor, devenită purtătoare de cuvânt în campania candidatului Ponta şi care, pentru a-şi proteja şeful de trib, şi-a permis să emită păreri cu mult peste firesc. Deci n-a purtat cuvinte, a dus în spate chiar filosofii de moarte şi maternitate.
3. Candidatul Tăriceanu. O dezamăgire, nu şi cea mai mare (am identificat-o şi pe aia). A, să nu înţelegeţi că fostul şi probabil viitorul premier m-ar fi decepţionat, n-aveam aşteptări de la aşa-zisul liberal, ci de la votanţii săi din primul tur. Pe cine ai vota la prezidenţiale, întrebam cunoştinţele, şi mă aşteptam la unele răspunsuri vehemente – laie or bălaie. Mi s-a cântat însă şi pe alte voci, eu votez cu Tăriceanu, căci în mandatul său s-a trăit cel mai bine. Uau, zic, ăsta a fost şef de Guvern în Germania? Sau, mai bine zis, guvernarea cu buletinul de până în 2008 e sinonimă cu bunăstarea? Aşadar, cu toate că de la intrarea în cursă era iepuraşul de dreapta al atletului de stânga, unii l-au ales ca fiind ambrozia de liberalism din spaţiul carpato-danubiano-Ponta.
4. Cea mai cea? Da, Tudor Gheorghe, omul-orchestră la concertul căruia voiam să-mi cumpăr bilet... La începutul lunii decembrie revine la Galaţi şi nu prea-i ratasem spectacolele... I le savuram, mă regăseam acolo, erau clipele de introspecţie fără de care evoluează numai telefoanele inteligente, nu şi omul. După ce şi-a ataşat aura de numele unuia dintre candidaţi (putea fi şi celălalt, aş fi trăit aproape acelaşi sentiment), pot spune că salcâmii au înnebunit pe bune.
