Colindăm, colindăm noaptea

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mi-a şoptit o voce groasă că poveştile urbane ar avea trecere la public. Prin urmare, de ce să nu povestesc cum nişte băieţi civilizaţi, habar n-am de pe ce planetă se trag, şi-au turat hârbul la ora 12 noaptea. Ora zero, cum ar spune pedanţii...

Aşadar, cartierul în care locuiesc (abia se ţine de poliţa spiritualităţii) serveşte măcar o dată la două zile câte o probă generoasă de barbarie şi, slavă Domnului, există boţul de pagină pe care-l păstoresc, altfel cum aş mai putea defula? Rezolvându-mi problemele personale, încerc un şpagat în folosul omenirii - segmentul de populaţie care locuieşte în zonă are dreptul de a visa congruenţa cu antropologia, cel puţin aşa mi se pare, nemernicul de mine.

Ca să nu lungesc vorba, aşa cum făcea copitatul cu pedala de acceleraţie în creierii nopţii, caut să nu ştirbesc cronologia faptelor. Mă pregăteam de somn, eram cioburi de oboseală, şi deodată l-am auzit pe Salam. Zic, nenicule, a venit Satana, căci cu ce altceva poţi asemui zgomotul turbat al manelelor?! Arunc o privire pe geam şi, ce să vezi, două maşini se alimentau reciproc (vreo problemă cu bateria uneia dintre ele, chiar n-am zăbovit, nu sunt un fan al picturii naive de doişpe trecute fix), iar în jurul lor câţiva hăndrălăi se hlizeau de mama focului.

Parcă vezi că vor să colinde, mă minţea subconştientul, şi probabil chiar asta urmăreau, însă îmi păreau lipsiţi de arsenalul corespunzător evenimentului. Erau dotaţi doar cu două automobile şi cu manelele aferente. Hăhăiala ar fi trecut neobservată, deşi e cam greu într-un cazan format din blocuri să treci cu vederea (sau cu auzul, mai degrabă) beţia de onomatopee a unor români fără complicaţii pulmonare. Scânteia poveştii urbane de faţă a fost motorul uneia dintre tigăile pe patru roţi - mi l-au turat ai mei de ieşea fum, nu găsesc destule consoane pentru a descrie oroarea acustică, sentiment de groază care-mi trimisese scăriţa şi ciocănelul în pragul suicidului. Nenea, ce-i asta, mă tot băteau la cap instrumentele aparatului auditiv, iar eu, ca să merg până la capăt cu păcăleala, le-am bălmăjit ceva despre tradiţii, sărbători, d-astea.

Citeşte şi: Arafat-Frumos din lacrimă

Citit 644 ori Ultima modificare Joi, 18 Decembrie 2014 16:49

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.