* Marele premiu la Loto 6 din 49 a fost câştigat, un român devenind mai bogat cu 9,8 milioane de euro. De fapt, cu vreo şapte milioane (sau şepte, cum zice în mod stupid actorul Bartoş la Vocea României - apucături de centralist), căci un sfert din sumă intră în conturile statului. Carevasăzică, şi bugetul naţional îşi permite să taie un porc decent anul ăsta...
* De ce a trebuit să aşteptăm atâta amar de vreme marele câştig la loteria republicii? În loc să-i dai unui amărât de judecător, poliţist sau om de afaceri aproape zece milioane de coco (habar n-am cine este senzaţionalul câştigător, dar nu văd cum s-ar pricopsi un tâmplar, un strungar sau vreo croitoreasă), mai bine împărţeai suma - dădeai câte 100.000 şi creştea media bunăstării pe căpăţână de locuitor. Ne apropiam de cifrele Germaniei, nu alta.
* Am urmărit cu maximă atenţie ceremonia de înscăunare a lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Devenisem curios, poate mai mult decât altă dată... Prima remarcă (şi singura): parlamentarii, scoşi din case în zi sfântă de duminică, au aplaudat ca pe vremea lui Nea Nicu discursul noului şef de stat, cu toate că acesta din urmă folosise nepermis de mult o noţiune prăfuită în spaţiul carpato-danubiano-Ponta. La muncă se referise, arbeit-arbeit, başca a anunţat că spectacolul nu mai are ce căuta în zona politică. Pentru cine vă tociţi voi palmele, măi zdravenilor? Pentru ăla pe care veţi face tot posibilul să-l suspendaţi în jumătate de an? Ziceam şi eu aşa, eram în trecere. Nu sunt din localitate, nici din împrejurimi.
* Ieri am primit un e-mail sofisticat, cel mai probabil o reclamă la cine-ştie-ce site de randevu. Sunt Maria şi caut un bărbat cu care să-mi petrec sărbătorile. N-am accesat mesajul, m-am temut - Maria ar putea avea gânduri ascunse, planuri pe care nu le-a menţionat în compunerea de întâmpinare. Dacă urmăreşte să mă pună să-i bat covoarele, să-i mestec în salata de bouef şi apoi să mă deposedeze de telecomandă şi să văd numai telenovele până pe 4 ianuarie?
Citeşte şi: Bracaj pentru maşina mea
