* Ieri dimineaţă, înainte de a face umbră solului la câţiva kilometri de domiciliu, mi-a trezit liniştea domestică un purtător de caschetă şi vestă reflectorizantă. Nu, nu era un poliţist - ce să caute domnia sa pe stradă la acea oră? - ci un angajat al unei societăţi care aranjează borduri şi alte betoane. Paranteză. În faţa blocului în care locuiesc se derulează lucrări de reamenajare a parcării, o fostă grădină pângărită la câţiva ani după ’90, căci tot suntem în secolul vitezei. Revin la simpaticul salahor plantat, ca un ghiocel, în pervazul meu. Doinea cetăţeanul din vârful buzelor de ţi se rupea sandvişul cu caşcaval (repet, eram la ora micului dejun, prânz care nu trebuie sărit nici măcar în Australia). Fliu-fliu-fliu în geam, am crezut că e 11 metri sau că traversez prin loc nepermis. Şi am scos tărtăcuţa pe fereastră, ca atrăgătoarea vecină din şlagăr, pentru a-l sfătui prieteneşte. Omule, îi transmit cu căldura care mă însoţeşte când îmi sfătuiesc odrasla, ţi-ai ratat cariera, să mor io! În loc să mergi la Conservator, tu tragi ca nebunul la târnăcop. S-a uitat la mine, a dat din cap şi a eliberat un flit metafizic, discret, în stânga-i, ca să nu mă tulbure în exces. A fost clipa în care, revelator, mi-am spus că românul s-a născut poet doar de pamplezir. Ca să poată trăi, el s-a înrolat pe şantierele republicii.
* Departe de mine gândul de a întina memoria celor stinşi în seismul nenorocit petrecut în inima Italiei, dar nu e posibil ca o autoritate, fie ea Protecţia Civilă, Drepturile Copilului sau Asociaţia Bonelor Fără Frontiere, să anunţe un anumit număr de victime fără întoarcere şi la câteva ore, fără remuşcări, să modifice din pix numărul decedaţilor. De la 247 s-au întors la 241, de unde pricep că minunile n-au părăsit planeta. Bine că au înviat şase, asta chiar e o veste extraordinară! Statul italian a câştigat noi contribuabili.
* Federaţia Română de Fotbal a schimbat selecţionerul după Euro 2016, iar acum modifică şi adresa partidei cu Muntenegru, prima din calificările pentru Mondialul din 2018. Adversarii noştri suferă deja de otită, i-am paralizat, nu alta.
