După moartea ultimului mare lider ţărănist, în PNŢCD Galaţi continuă nefericitul război intern
„A dispărut ultimul mare patriarh al PNŢCD, un om curat şi dedicat politicii. Este o mare pierdere, mai ales pentru un partid care se află într-un permanent şi nefericit război intern. Nu cred că moartea domnului Diaconescu va pune capăt acestui război, care, până la urmă, nu este al membrilor, ci al liderilor… Domnul Diaconescu ne-a lăsat următoarea lecţie de viaţă: întotdeauna trebuie să nu confunzi adversarul politic cu duşmanul…”, spune Nelu Furtună, care a susţinut că este membru în Senatul PNŢCD Galaţi.
„A fost un om deosebit, dar ca lider politic n-a putut călca pe urmele lui Corneliu Coposu, punând prea mult accent pe democraţie în partid, motiv pentru care partidul se află în situaţia în care se află”, a spus şi preşedintele PNŢCD Galaţi, Marian Popa, ţinând să precizeze că Nelu Furtună a fost exclus din partid!
În unul dintre ultimele interviuri acordate presei, Ion Diaconescu spunea: "Îmi vin mereu în minte cuvintele lui Maniu care, întâlnindu-se pe un coridor din închisoare cu Coposu, i-a spus: «Cornele, să nu lăsaţi partidul să moară». (...) Sigur că PNŢ are un capital şi-i păcat că se pierde". Din păcate, nici acum, la decesul lui Diaconescu, războiul intern din PNŢCD nu se opreşte…
Fostul preşedinte al PNŢCD Ion Diaconescu a decedat marţi seară, la vârsta de 94 de ani. Ion Diaconescu s-a născut la 25 august 1917, în comuna Boteşti, judetul Argeş, a fost inginer şi om politic naţional-ţărănist, preşedinte al PNŢ-CD, preşedinte al CDR şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. Diaconescu a militat pentru restituirea in integrum a proprietăţilor, revenirea la monarhie, lustrarea fostelor cadre ale PCR, reforma morală prin Biserică, privatizare.
Nepot pe linie maternă al lui Ion Mihalache, Diaconescu a intrat în PNŢ încă din 1936, în organizaţia de tineret a partidului. Arestat la 1 decembrie 1947, prins în valul de arestări ale liderilor PNŢ, Diaconescu a fost deţinut politic între 1947 şi 1964. După eliberarea din închisoare, a lucrat ca inginer la întreprinderea Ascensorul Bucureşti, până în 1980, ţinând legătura cu foşti fruntaşi ţărănişti, precum Corneliu Coposu. În decembrie 1989 participă la relansarea partidului, semnând Apelul pentru intrarea PNŢ în legalitate. Îl secondează pe Corneliu Coposu la conducerea partidului (ca prim-vicepreşedinte, ianuarie 1990 - noiembrie 1995), iar după moartea acestuia preia preşedinţia (12 noiembrie 1995 - 27 noiembrie 2000). Diaconescu a fost preşedinte al CDR (1996 - 2000) şi preşedinte al Camerei Deputaţilor (27 noiembrie 1996 - 15 decembrie 2000).În 27 noiembrie 2000 demisionează de la conducerea PNŢCD, iar din 21 ianuarie 2001 a fost preşedinte de onoare.
