* „Aleşii locali vin în cartier doar în campanie electorală, pentru a cere voturi, dar nu-şi îndeplinesc promisiunile”, se plâng oamenii * Mizeria, câinii, lipsa spaţiilor verzi şi trotuarele parca bombardate fac viaţa aproape imposibilă pentru oamenii din cartier
Au apus vremurile când Micro 20 era un cartier al lucrului, cât de cât, bine făcut. Mulţi dintre gălăţenii din zonă au învăţat să trăiască la limita subzistenţei şi, din când în când, mai au curajul să ceară intervenţia autorităţilor, dacă nu fac faţă problemelor. Joia trecută, doar două ore am discutat şi am străbătut străzile din Micro 20, pentru a înţelege mai bine nevoia de schimbare a gălăţeanului. Timpul relativ scurt a fost, totuşi, suficient pentru a trăi un deja-vu. De la ultima vizită a reporterului „Vieţii libere” în Micro 20, cele mai multe lucruri au rămas intacte. Adunătura de blocuri gri şi scorojite vorbesc cu prisosinţă despre o arhitectură unitară, dar supărător de neîntreţinută. Nu există, practic, niciun bloc prin zonă care să corespundă cerinţelor esteticii, nici măcar a celor de prin anii '70-'80, de când majoritatea construcţiilor şi-a făcut apariţia în cartier. Culorile mai puţin ţipătoare şi izolaţiile termice exterioare realizate unitar ar da locului un aspect mai proaspăt. Bineînţeles, de acest aspect oamenii sunt preocupaţi mai puţin, deşi Micro 20 este primul cartier prin care trec „făuritorii Noului Galaţi”, fie că vin dispre Brăila sau dinspre Tecuci. Oamenii care au venit la întâlnirea cu cititorii au spus că vor mai încerca o dată „să bată la poarta surdului”, menţionând ce aşteptări au de la cei care ocupă fotoliile de conducere a municipiului.
„Anii ne lasă fără asfalt”
Primul locatar din Micro 20 care ne-a aşteptat la chioşcul de ziare a fost Maricel Budileanu. Gălăţeanul şi-a trăit jumătate din viaţă în acest cartier şi-i cunoaşte istoria în detalii. Din păcate, printre amintirile sale se numără prea puţine schimbări realizate în ultimii 30 de ani. Gropile de pe străzi şi trotuare se înmulţesc odată cu trecerea timpului. Doar bulevardul Dunărea arată acceptabil, în rest, anii şi-au spus cuvântul. „Pe alocuri, s-au mai făcut mici cârpeli, dar nu există o lucrare terminată. La finisaj nu s-a ajuns. După deszăpezire se va măcina şi asfaltul turnat peste gropi. Pentru un pensionar este imposibil să meargă pe trotuare, aşa că ne certăm cu şoferii care se revoltă când mergem printre maşini pe carosabil. În general şi carosabilul este făcut praf. Uitaţi-vă, sunt gropi de dimensiuni diferite, din metru în metru. Unde nu sunt gropi, trotuarul este lăsat, din cauza tasării pământului de dedesubt”, a declarat Maricel Budileanu. Oamenii nu visează la autostrăzi, ci îşi doresc trotuare pe care să poată ieşi la plimbare, chiar şi în cârje sau cu un cărucior al copilului, fără incursiuni printre gropi. Pe deoparte, locatarii cărora le permite buzunarul ar turna asfalt peste unele gropi, dar, ţinând cont că este ilegal să faci asta pe un domeniu public, se conformează cu realitatea. „Eu aş vrea străzi ca în Austria, cu multe benzi şi parcări amenajate”, ne-a spus un şofer proaspăt întors din străinătate şi revoltat că de la plecarea sa din Galaţi nimic nu a evoluat.
Puzderie de garaje şi puţine spaţii verzi
Despre demolări de garaje nu prea s-a auzit în Micro 20. Un singur spaţiu de joacă a fost construit, după ce s-au dărâmat câteva garaje, în rest, spaţii verzi trebuie să cauţi cu lumânarea, şi, obligatoriu, prin alte cartiere! Garaje sunt din belşug, dar, ce-i drept, par destul de întreţinute. Cu siguranţă, acesta nu este însă un motiv ca spaţiile verzi să fie sufocate de asfalt. Discuţia despre demolarea garajelor este una dintre cele mai sensibile pentru oamenii din cartier. Proprietarii susţin că acestea au fost amplasate în baza unei autorizaţii de construcţie şi au plătit impozite ani buni. Cealaltă tabără aminteşte de epoca „domniei” unui primar al Galaţiului, care „semna autorizaţii pe capota maşinii”. „Garajele sunt nişte focare de hărmălaie pentru noi. În cele mai multe dintre ele se repară maşinile oamenilor şi, uneori, nici nu putem dormi din cauza zgomotului. Şi asta se întâmplă în timp ce avem service-uri autorizate. În locul lor am putea face zeci de parcări sau parcuri, de care avem mare nevoie. Şi trotuarele se lasă pentru că stau maşinile buluc una peste alta. Abia de mai găsim o bucăţică de spaţiu verde. Cei mai afectaţi sunt bătrânii şi copiii”, ne-a mărturist Florin Besoiu, în vârstă de 50 de ani. Cele două tabere ar ajunge la un compromis dacă ar exista proiecte viabile şi implementate la timp.
Hârburi care păzesc cartierul
Şi în Micro 20 am găsit Dacii vechi sau alte hârburi abandonate pe carosabil şi trotuare. Automobile sunt din belşug, iar locurile de parcare – o raritate. În mod normal, proprietarii maşinilor abandonate ar trebui amendaţi de Poliţia Locală, dar va mai dura, probabil, până la aplicarea legii. „Vedem maşini abandonate pe toate străzile dintre blocuri. S-a discutat destul de mult şi despre asta. Considerăm că ar trebui ridicate, dacă proprietarul nu poate fi găsit. Oricum, le cad deja uşile, trebuie duse la fier vechi. Nu mai porneşti motorul la aşa rable. Unele sunt parcate neregulamentar, iar altele ocupă locul în parcări normale. Mai vreau să menţionez că autorităţile locale sunt îndreptăţite să pună taxe pe locurile de parcare, aşa cum e în ţările civilizate. Sigur, trebuie să creeze şi condiţiile necesare. Nu vom tolera să ni se ceară bani pentru ceea ce ei nu au construit. Pe lângă asta, trebuie să avem garanţia că maşina este în siguranţă”, a menţionat Florin Besoiu. Mai mult, bărbatul a invitat autorităţile să viziteze cartierul pentru a analiza situaţia locurilor de parcare.
Pe tarabele din piaţă şuieră vântul
În piaţa din Micro 20 dau târcoale mai mult câinii decât clienţii. Afara sunt câteva tarabe, iar doar la una dintre ele, un tânăr de vreo 35 de ani, vinde legături de pătrunjel şi flori de tei. Cel mai probabil, abia de-i ajung banii pentru o pâine din câştigul pe care îl are. „Când se construise aici piaţa, găseam produse destul de bune. Carne, peşte, brânzeturi, produse de patiserie de tot felul. Acum nu mai este ce a fost pe timpuri. Şi la tarabele dinăuntru nu ai ce cumpăra. Nu este populată piaţa, nu sunt nici comercianţi. Preferăm să mergem în piaţa din Micro 19, unde mai găsim carne sau preparate”, ne-a spus Maricel Budileanu.
Clădirea are aproape toate condiţiile pentru un comerţ civilizat. Există un acoperiş, chiar şi toaletă, dar spaţiul este în mare parte nefolosit. „Locuiesc în zonă de 25 de ani şi pot spune că începutul pieţei din Micro 20 a fost chiar unul foarte bun. Carnea, mai ales peştele, preparatele, pâinea, le-am cumpărat întotdeauna de acolo. Nu prea găseam legume şi fructe. Cu timpul, tarabele au fost acaparate de tot felul de bişniţari, care au pus preţul la produse mai mare decât în Micro 19. Din acest motiv, lumea a început să meargă acolo. Acum ceva timp am observat că mulţi dintre foştii comercianţi din piaţa din Micro 20 îşi dezvoltă afacerea în Micro 19, unde este o mare înghesuială. Bineînţeles, comercianţii practică aceleaşi obiceiuri. Pe tarabă au marfă bună, iar clientului îi pun în pungă marfa proastă. Mi s-a întâmplat să mi se dea legume stricate sau carne deja expirată, deşi cea expusă în vitrină arăta bine. Aşa am ajuns să merg tocmai la piaţa din Micro 17. Faliment scrie pe piaţa din Micro 20!”, ne-a povestit revoltat un locatar.
Pe seama pieţei din Micro 20 oamenii fac chiar şi glume, spunând că a fost privatizată de chinezi, de când s-a deschis pe spaţiul acesteia un magazin chinezesc. „Piaţa din Micro 20 s-a dat chinezilor pe termen lung! Acum trebuie să ne urmăm succes la cumpărat papuci din plastic. Bineînţeles, locul pentru cumpărături al unor pensionari amărâţi sunt pieţele, nu supermarket-urile triumfalist deschise. În piaţa în care vine ţăranul, cu produse ecologice şi mai poţi negocia un bănuţ, îţi este drag să-ţi faci cumpărăturile. Nu vrem să mâncăm mizerii frumos ambalate, ci produse sănătoase. Pentru asta este nevoie şi de comercianţi cinstiţi”, a conchis Rodica Manea. Câţiva locatari ne-au spus că ar fi utilă o investiţie de câteva milioane de lei în piaţa din Micro 20, întrucât, în cea din Micro 19, îmbulzeala este prea mare. „Poate găseşte primăria o modalitate de a valorifica spaţiul respectiv, eventual, ar putea fi deschisă o reţea de magazine”, a declarat o locatară.
Un pas până la înfiinţarea unei menajerii stradale
Un alt subiect la ordinea zilei în fiecare cartier gălăţean sunt câinii comunitari. Oamenii recunosc că au obosit să reamintească această problemă (şi noi, de altfel), însă nu văd o altă soluţie. Povestea-i veche şi valabilă pentru tot oraşul. Probabil, vor mai trece câteva decenii până se vor construi padocuri pentru animalele abandonate, iar între timp ne vom trezi cu o menajerie, pe străzile oraşului, pentru care noi va trebui să fim dresori. "Câinii sunt ţinuţi bine, arată graşi ca nişte viţei. Sunt şi ei suflete, dar locul lor nu este pe stradă. Adăpostul maidanezilor este la cimitirul Cătuşa, acolo le aduce cineva de mâncare. Ziua, însă, mişună pe străzi. Îi vedeţi la fiecare colţ de stradă, dar mai ales lângă tomberoane. Poate nu sunt agresivi, dar tot îţi este frică să nu te muşte şi să iei vreo boală", a mărturisit Gina Manole. Mai nou, oamenii ne-au spus că periodic vine un microbuz cu numere de înmatriculare de Brăila, care lasă câini în cartierele din Galaţi, inclusiv în Micro 20. Totodată, aceştia atrag atenţia stăpânilor de animale, care nu strâng fecalele animalelor după ce le scot la plimbare. "Şi eu sunt iubitoare de animale, dar când îmi scot căţelul la plimbare am grijă să nu lase mizerie, pentru că este dezgustător să vezi aşa ceva. Sunt destui câini comunitari, care fac un dezastru în cartiere, aşa că, cel puţin noi, stăpânii de animale, trebuie să avem grijă de curăţenia parcurilor şi a străzilor", a completat Gina Manole, în vârstă de 54 de ani.
Ce schimbări aşteaptă cetăţenii
Victor Blagoci are 64 de ani şi locuieşte în Micro 20 din anul 1988. Gălăţeanul a fost preşedintele unei asociaţii de proprietari şi cunoaşte amănunţit care sunt necesităţile oamenilor. Timp de câţiva ani, fostul preşedinte de asociaţie a fost în audieri la edilul Galaţiului şi a trimis petiţii pentru a fi rezolvate câteva dintre problemele cartierului. "Eu sunt nemulţumit că unii locatari coboară dimineaţa în parc cu animalele şi acestea îşi fac nevoile acolo. Cred că ar trebui să fie aplicate amenzi, cel puţin atunci când Poliţia Locală patrulează în zonă, să se pună panouri în parcuri care interzic acest lucru. Apoi, m-am dezamăgit încă o dată de faptul că autorităţile au dat dovadă de lipsă de respect faţă de gălăţeni, chiar de Ziua Naţională a României. Pe clădirea pieţei trebuia arborat drapelul naţional, pentru că este un domeniu public, iar legea prevede asta. Mă deranjează şi faptul că între blocul A 13 şi hotelul Magnus s-a turnat asfalt şi vin autocare cu turişti, la miezul nopţii, fac gălăgie şi parchează acolo. Zona este un fel de imitaţie de parcare. Vreau să se îngrădească acel spaţiu şi să facă o parcare adevărată pentru locatari. O altă problemă care poate fi cu uşurinţă rezolvată este ceasul de la rondoul de pe bulevardul Dunărea. Nu merge întotdeauna, probabil are un defect. Ar mai trebui plantaţi şi câţiva pomi, pentru că avem prea puţină verdeaţă", ne-a spus gălăţeanul.
Maricel Budileanu, în vârstă de 67 de ani, locuieşte în cartier din anul 1984: "Se apropie campania electorală şi toţi vor veni în cartier pentru a cere voturi. Noi trebuie să votăm pe cineva, ca să ne facem datoria de cetăţeni. Din păcate, de cele mai multe ori, nu avem pe cine alege. Promisiunile sunt mari la toţi candidaţii, dar vă pot demonstra că nu au realizat niciun sfert din acestea. Au rămas doar pe afişe. Toţi spun că mai au nevoie de un mandat ca să realizeze ceva, dar asta înseamnă că noi mai trebuie să trăim o viaţă, ca să vedem schimbări. Aştept de câţiva ani să se repare trotuarele şi să se reabiliteze străzile. Rog oamenii să nu mai arunce gunoiul peste tot, pentru că au tomberoane. În locul garajelor vrem mai multe parcuri. Sperăm să citească şi primarul ce spunem noi aici. Când eram în armată, avem o oră obligatorie pentru citirea ziarului, dar autorităţilor locale le citeşte cineva presa?".
