Secetă odioasă: extravilanul satului Meria e pe punctul de a capitula. A dispărut iarba, solele cu lucernă sunt carbonizate, proprietarii de animale au intrat în panică - „Ce facem?”. Filimon I. Ionaşcu, cu două vaci, doi cai, trei porci şi păsări cât cuprinde ograda e în ofensivă. Alergatul după furaje. A ajuns până lângă Giurgiuleşti! Porumbul său, solă de 1,50 hectare, de la Păcurari, este terminat. S-a apucat să-l taie, de la o margine, razant, să aibă ce le pune vitelor dinainte, în loc de iarbă. Cocenii din producţia anului 2011, economisiţi, 800 de maldări, îi ţine ca stoc-tampon pentru sezonul rece. Nefiind timp de stat la discuţii, s-a deplasat la fosta Fermă nr. 10, din Baltă, de lângă Galaţi, de unde a cumpărat lucernă la preţul de opt lei balotul.
Acelaşi furaj, ne-a declarat dumnealui, adus la Meria de către intermediari rapizi, e vândut la preţ dublu. Ştiindu-se că cine are vite dă oricât pentru a nu le vedea murind de foame, aceştia, ca speculanţi, căci asta sunt ei, în numele unei economii de piaţă care îşi bate joc de ţărani, cresc exagerat preţurile, fără să fie traşi de nimeni la răspundere. Dacă îndrăzneşti să le atragi atenţia, îţi râd în nas. E jelanie! Se îmbogăţesc de pe urma secetei. La fel ca mine, mulţi deţinători de animale îşi pun speranţa în paie, lucernă sau fâneaţă de la Baltă şi de la Brăila. Frunzele de salcâm, din pădurile lui Şuleap, pe care le mai trăgeau vitele cu gura, s-au uscat şi ele - se sfărâmă sub talpa pantofului când treci prin plantaţii. Nu mă plâng, ci constat doar: am avut 0,80 hectare cultivate cu lucernă, de la care am obţinut o singură coasă. Compromisă de această secetă interminabilă la noi, trebuie s-o întorc, înregistrându-mă cu pierderi băneşti neprevăzute, pe care nu mi le decontează nimeni. Pe mirişti nu mai găseşti, ca altădată, mohor sau volbură. Vite plimbate de-a lungul terasamentelor căii ferate şi şoselelor. Negăsind hrană, le vezi, la revenirea acasă, că sunt flămânde şi obosite. Balotul de paie, patru lei. Porumbul boabe, 1,20-1,30 lei pe kilogram. Eu am totuşi rezerva mea, să pot ieşi măcar acceptabil, dacă nu bine, din iarna 2012-2013. Trei porci - nu-l voi tăia pe niciunul până la Crăciun.
