* Nu avem producţie record de grâu, dar recoltele sunt bogate, cu o producţie raportată de 180.377 de tone * Fermierul gălăţean nu-şi poate impune voinţa pe o piaţă controlată de americani şi de ruşi * Deşi la începutul anului se vorbea despre o ieftinire, fie ea şi nesemnificativă, acum pâinea s-ar putea scumpi destul de mult
Producţiile de grâu sunt bune în zona noastră, iar de asta ar trebui să se bucure toată lumea, începând cu fermierul care a recoltat mult şi bun, până la proprietarul fabricii de panificaţie care are materie primă din belşug. Chiar şi noi, gălăţenii de rând, ar trebui să avem motive de bucurie pentru că, teoretic, ar trebui să putem cumpăra o pâine la fel de bună ca şi până acum, dar mai ieftină.
În realitate, însă, în acest moment nu se bucură nimeni. Fermierului nu-i rămâne mai nimic de pe urma lanurilor treierate, producătorul onest de pâine se zbate să supravieţuiască pe o piaţă încă sufocată de evaziune, iar noi am putea cumpăra pâine la preţ chiar mai mare, având în vedere faptul că Ministerul Finanţelor ia în calcul reintroducerea TVA-ului de 24 la sută la pâine, după ce la 1 septembrie 2013 îl diminuase la nouă la sută. Şi chiar dacă aşa ceva nu s-ar întâmpla şi am vorbi despre o ieftinire a pâinii - mediatizată la început de an - tot ar fi vorba despre modificări nesemnificative de preţ, care n-ar avea nici un impact asupra bugetului unei familii de gălăţeni. De ce, vă spunem astăzi.
Recolte bogate
Potrivit datelor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), până la jumătatea săptămânii trecute, se recoltase grâu de pe suprafaţa 53.629 de hectare, obţinându-se, potrivit informaţiilor zilei de ieri, o producţie de 180.377 de tone. Deci, producţia medie e de 3,36 tone la hectar şi o depăşeşte pe cea de 3,19 tone la hectar înregistrată în cursul anului trecut. Cea mai mare parte a cantităţii recoltate se vinde din câmp, dar sunt şi fermieri care au silozuri proprii şi depozitează. Merită, în condiţiile în care, în cursul anului trecut, tona de grâu se vindea în ianuarie cu 40 de euro mai scump decât în iunie!
Iată producţiile medii înregistrate în ţară, în cursul anilor trecuţi, din datele MADR: 1.541 kg/ha (2007), 3.403 kg/ha (2008), 2.421 kg/ha (2009), 2.688 kg/ha (2010), 3.663 kg/ha (2011) şi 2.695 kg/ha (2012).
Preţul din câmp
De pe urma culturii sale de grâu, într-un an bun, fermierul s-a mulţumi să rămână, în buzunar, cu subvenţia. Din păcate, însă, sunt şi ani - cum a fost 2013 şi cum e şi cel în curs - în care agricultorul care nu are tehnică de ultimă generaţie nu-şi prea poate atinge scopul. Din datele Bursei Române de Mărfuri, reiese că astăzi preţul mediu al grâului de panificaţie este de 143 euro/tonă, iar cel al grâului furajer este de 137 de euro/tonă. Cu alte cuvinte, grâul pentru pâine s-ar da la 62 de bani, iar cel furajer cu 60 de bani kilogramul. Din nefericire, însă, pe câmpurile gălăţenilor, preţurile au scăzut mult sub acest prag. La mijlocul lunii trecute, spre exemplu, fermierii din Băneasa ne informau că preţul la care traderii voiau să cumpere grâu era de până la 50 de bani pe kilogram.
De ce ţin fermierii la fiecare bănuţ? Poate că nu vi se pare mare pierderea unui agricultor care-şi dă kilogramul de grâu cu 10 bani mai ieftin. Paguba este, însă, enormă. Spre exemplu, la o fermă cu 1.000 de hectare cultivate care a obţinut, să spunem, o producţie medie de patru tone la hectar, ieftinirea cu 10 bani a kilogramului conduce la încasări mai mici cu 400.000 de lei!
Preţurile de export
Potrivit informaţiilor Bursei Române de Mărfuri, în cursul acestei săptămâni, preţurile grâului FOB (free on bord) sunt: 180 euro/tona (FOB Constanţa Marea Neagră), 175 euro/tona (FOB Marea Neagră Ucraina) şi 180 euro/tona (FOB Marea Neagră Rusia) Cu alte cuvinte, preţul grâului vămuit în porturile româneşti ajunge până la 70 de bani pe kilogram, dar acest tip de vânzare implică şi costuri suplimentare pentru producător. În regim free on board (numit şi franco on board) nu poate vinde deloc ţăranul şi, de regulă, nici asociaţia agricolă mică. E un comerţ al fermierului mare sau al traderului de cereale, deoarece presupune, printre altele, şi transportul până în portul de încărcare, dar şi vămuirea mărfii tot de către cel care o vinde.
Suntem în topul exportatorilor, dar nu facem noi piaţa
Ne vindem grâul pe nimic din mai multe motive. Cauza imediată este că fermierii noştri nu prea au silozuri şi sunt obligaţi să vândă din câmp, la vremea treieratului, în loc să tezaurizeze, până când creşte preţul. Din datele MADR, preţul grâului a scăzut cu circa 33 de euro din ianuarie, când se vindea recolta veche, şi până acum, când se vinde ce s-a recoltat în iulie. Sunt, însă, şi alte motive pentru care vindem mai ieftin decât ne-am dori. Preţul pieţelor naţionale şi internaţionale e dictat de cei mai mari producători şi comercianţi activi, iar din acest punct de vedere - chiar dacă suntem listaţi într-un top mondial al exportatorilor - nu prea avem şanse să îi depăşim pe americani sau pe ruşi, nici la producţie, nici la vânzări. N-am putea-o face nici dacă până şi cel mai sărac ţăran ar avea siloz lângă casă.
Potrivit statisticilor Eurostat, Statele Unite au cea mai mare cotă din piaţă, exporturile lor ajungând la peste 25 de milioane de tone de grâu, în sezonul 2014-2015. Canada se află pe locul doi, cu mai mult de 21 de milioane de tone exportate, iar Rusia e pe locul trei în topul celor mai mari exportatori de grâu ai planetei, cu 19,5 milioane de tone. Urmează: Australia (19 milioane de tone), Franţa (18,6 milioane de tone), Ucraina (nouă milioane de tone), Germania (8,7 milioane de tone), Argentina (6,5 milioane de tone) şi Kazahstan (şase milioane de tone). Pe poziţia a zecea ne situăm noi, România, cu patru milioane de tone de grâu exportate în sezonul 2014-2015. Anul trecut, exportaserăm 4,7 milioane de tone.
Se scumpeşte pâinea sau nu?
Ministerul Finanţelor a informat că este posibil ca, la începutul lunii viitoare, TVA-ul la pâine să ajungă din nou la 24 la sută. Ce ar însemna asta? Evident, o scumpire semnificativă a pâinii.
În cazul în care TVA nu creşte, există şi posibilitatea ieftinirii pâinii, dar chiar dacă aşa ceva s-ar întâmpla, diferenţa nu prea s-ar cunoaşte în buzunarul gălăţeanului. Încă de la începutul anului, preşedintele patronatului Rompan, Aurel Popescu, aprecia că o astfel de ieftinire ar putea fi de cel mult zece la sută. Chiar dacă nu putem vorbi despre un preţ mediu al pâinii - sortimente fiind cu zecile, pe piaţă - putem aprecia că o pâine de 300 de grame n-ar trebui să coste mai mult de un leu, ceea ce indică un preţ al kilogramului de pâine de 3,3 lei. Potrivit sondajelor efectuate la nivel european suntem cei mai mari consumatori de pâine din UE şi mâncăm nu mai puţin de 97 de kilograme de pâine de persoană pe an. În aceste condiţii, în cele aproape cinci luni rămase din 2014, economia noastră, în cazul ieftinirii pâinii cu 10 la sută, ar fi mică. Mâncând aproape 45 de kilograme de pâine mai ieftină, am pune deoparte doar vreo 15 lei de persoană.
Avem, deci, şanse mai mari să cumpărăm pâine mai scumpă decât să facem economie.
Citește și: Câţi BANI bagă în ECONOMIA României FUMĂTORII gălăţeni. SUTE DE MII DE EURO sunt „arse” ZILNIC
