* Aproape jumătate dintre gălăţenii care locuiesc la ţară se plâng că n-au încă apă curentă, 24 de ore pe zi, fie vară, fie iarnă * Şi mai puţini au acces la sistem de canalizare * În 2016 şi 2018, Uniunea Europeană ne va cere socoteală: i-am creat sau nu condiţii de trai ţăranului, aşa cum s-a promis la aderarea din 2007?
Şapte ani au avut la dispoziţie primarii să le tragă ţăranilor apă curentă şi să construiască sisteme de canalizare în comune şi sate. Unora nici măcar nu le-a trebuit atât de mult timp. Altora nu le-a ajuns. Mulţi dintre edilii aflaţi acum în funcţie invocă greaua moştenire. Alţii spun că stau în fruntea unor comunităţi atât de sărace, încât oamenii nici nu şi-ar permite apă curentă şi canalizare. Una peste alta, la anul s-ar putea să dăm socoteală pentru ceea ce s-a întâmplat în ultimii şapte ani. Motivul? Potrivit acordului de aderarea a României la Uniunea Europeană, în 2016 toate localităţile ar trebui să fie racordate la sistem de apă.
Până cel mai târziu în 2018, toate ar trebui să fie racordate şi la sistem de canalizare. Nu neapărat sută la sută, nici în oraşe nu atingem noi asemenea performanţe, dar măcar într-un procent care să reflecte un interes serios al edililor pentru rezolvarea problemelor cetăţeanului, fie el şi ţăran. Or, în judeţul Galaţi, abia dacă au apă curentă, la orice oră din zi şi din noapte, vară şi iarnă, jumătate dintre oamenii din comune şi sate. La racordarea gospodăriilor la sistemul de canalizare stăm şi mai prost.
Speranţe încă există, lucrări în curs sunt, dar treburile se mişcă, încă, prea încet. În acest moment, peste o sută de mii de gălăţeni de la ţară n-au apă curentă şi aproape de două ori mai mulţi n-au acces la sistem funcţional de canalizare.
Apă cu program, în mileniul trei
Cele mai multe primării informează Instituţia Prefectului că reţeaua de apă curentă există, în comune şi sate, şi că ea e funcţională. În unele localităţi, e pe deplin adevărat. În Şendreni, spre exemplu, acoperirea raportată de primărie este de sută la sută. Vorbind cu oamenii, n-am întâlnit pe nimeni care să se plângă că ar fi rămas „pe uscat”, nici măcar în timpul verii. În nordul judeţului, însă, în comuna Nicoreşti, gradul de acoperire al reţelei de apă este de circa 90 la sută. Mai mult decât satisfăcător, am spune. Totuşi, în verile secetoase, oamenii din cătune cum ar fi Piscul Corbului au apă la robinetul din curte abia o dată la două sau la trei zile. Dacă le spunem asta europenilor, cu siguranţă vor fi impresionaţi de progresele pe care le-a făcut administraţia noastră în ultimii şapte ani!
Pe ultima sută de metri
Astăzi îi includem pe locuitorii din comuna Cuza Vodă în rândul celor care n-au nici apă curentă, nici canalizare. „Lucrurile se vor schimba, însă, în foarte scurt timp. Sistemul pe care l-am construit în comună acoperă 95 la sută din totalul gospodăriilor. Lucrarea e încă în execuţie, dar nu va mai dura mult şi vom da sistemele în folosinţă”, ne-a declarat primarul comunei Cuza Vodă, Dănuţ Codrescu.
În cadrul aceluiaşi proiect, îşi construiesc sau îşi modernizează reţelele de apă şi canalizare comunele Slobozia Conachi şi Pechea. La Negrileşti, spre exemplu, la fel stau lucrurile, dar potrivit informaţiilor Primăriei, în decursul câtorva luni se va finaliza şi da în folosinţă reţeaua de apă curentă, urmând să se lucreze susţinut şi la sistemul de canalizare.
Alert s-au mişcat lucrările în aglomerarea Lieşti, care cuprinde comunele aşezate de-a lungul Drumului Naţional 25, până spre Tecuci. De unde n-aveau aproape de loc reţea de apă şi canalizare, comune ca Lieşti, Iveşti, Barcea şi Drăgăneşti le vor putea asigura locuitorilor facilităţile pentru un trai civilizat. Sunt însă gălăţenii care trăiesc în comune mari, cum ar fi Matca, şi nu au încă nici apă curentă, nici acces la sistem de canalizare. De ce? Potrivit informaţiilor Primăriei Matca, proiectul pe baza căruia ar urma să se construiască infrastructura pentru a le oferi oamenilor aceste facilităţi e încă în curs de evaluare. De ce nu s-a rezolvat nimic până acum într-o comună cu oameni relativ înstăriţi? Greu de zis.
Să mai punem la socoteală şi situaţiile în care lucrările au început la timp, dar s-au oprit una-două, din cauză că au dispărut banii. E cazul comunei Priponeşti, ne spune primarul Lucian Borza.
„La noi, investiţia a început din anul 2007. Din păcate, s-au decontat lucrări care nu se executaseră. Nu eram eu, pe vremea aceea, responsabil. Banii s-au cheltuit, aşa că lucrarea a rămas la 50-60 la sută. Încercăm să o ducem mai departe, dar… nu-i tocmai uşor. Ne străduim”, a declarat primarul din Priponeşti.
Impunerile nu-s de moft
Impunerile Uniunii Europene nu ţin de moft. O fi trăit ţăranul, în ultimele sute de ani, bând doar apă din fântână şi având privata în fundul curţii, dar între timp lucrurile s-au schimbat esenţial. Din cauza conţinutului mare de substanţe nocive – rezultate şi din descompunerea deşeurilor biologice – apa celor mai multe dintre fântâni nu mai este potabilă. La fel se întâmplă şi cu apa râurilor şi pâraielor de prin judeţ. Singura soluţie este, într-adevăr, cea impusă de Uniunea Europeană: să avem, până în ultimul capăt de sat, reţea de apă curentă şi reţea de canalizare. Nu ne-o păsa nouă prea mult de ţăran, dar măcar să poată şi el trăi fără să se intoxice din cauza apei infestate!
