Oana Galu (FOTO), purtător de cuvânt al Poliţiei Galaţi, are propria optică asupra subiectului: „Eu una am ales Poliţia de Frontieră pentru că este o muncă elegantă. Din punctul meu de vedere, dacă mergi la Poliţie, nu ai de ales - trebuie să fugi după infractor”.
„La frontieră nu este chiar aşa. În Punct (la Trecerea Frontierei - Oancea sau Giurgiuleşti), vezi toate categoriile de oameni: şi persoane deosebite, cu un nivel de cultură pe care nu poţi să nu îl admiri, şi oameni simpli, şi contrabandişti, infractori. Aşa că Frontiera, da, îţi oferă experienţa totală”.
„Când am patrulat alături de colegii mei - făceam echipă cu câte un coleg - pe fâşie, la frontiera verde, atunci chiar am avut fiori: era noapte, trebuia să păzim ditamai distanţa să nu intre nimeni în România. Acum nu mai sunt în operativ, dar ştiu cum a fost, pentru că am lucrat acolo şi acestea sunt motivele care m-au făcut să aleg această armă”.
Nu este aşadar de mirare că Frontiera îşi înscrie în dreptul său cel mai mare număr de „lucrătoare”: 15 la sută femei angajate ale frontierei, adică în jur de 120 din numărul total de 800 de angajaţi.
Doar 10 femei (opt la sută) din aceste 120 de angajate lucrează însă în operativ, adică fac supraveghere şi control sau intervenţii la trecerea Frontierei.
„Nu m-am plâns niciodată în misiune”
„Meseria aceasta m-a definit ca femeie”, susţine Oana Galu. Ce vrea să spună cu aceste cuvinte? Simplu - nu se plictiseşte, este o meserie prea vastă ca să nu ai tot timpul ceva de învăţat.
În patrulă
„Am lucrat în Punctul de Trecere a Frontierei, am alergat după infractori, am mers în patrulă, noaptea, pe fâşia de protecţie, dar am şi întâlnit oameni deosebiţi, străini, oameni educaţi, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă lucram în altă structură a Poliţiei”, spune purtătorul de cuvânt al Frontierei Galaţi.
Prejudecăţi - ca peste tot
Tot timpul au fost lucrurile aşa de roz la Frontieră? Este locul perfect pentru fetele care vor să se facă poliţiste?
„La început m-am lovit de prejudecăţi, acestea venind, evident, din partea bărbaţilor. Dar nu m-am plâns niciodată în misiune”, răspunde Oana.
„Învăţ mereu”
Dar a meritat: „Am învăţat să lucrez la Paşaport, la Urme, la Dosare Penale, am învăţat ce înseamnă atenţia. Am fost şi la supravegherea şi controlul zonei de competenţă, la frontiera verde. Da, dacă va depinde de mine acest lucru, spun sigur că aici vreau să am cariera profesională”.
